Pe lista primelor dăți pentru Alexia am bifat, acum ceva timp, și prima vizită la medicul oftalmolog. Cum a fost? Cu emoții, de ambele părți. Distractiv, pentru toate cele trei părți: copil, părinte, medic. M-am convins că vizita la doctor, în România, poate fi și distractivă, nu doar de genul ”potolește-ți, cucoană, copilul, sau ieși cu el pe sală până se calmează”.
Vă voi povesti cum a fost, pentru fiica mea, prima ei întâlnire cu medicul oftalmolog, cu toată aparatura și cu ustensilele din cabinetul specialistului. Apoi, la final, vă voi oferi câteva date ”tehnice”, de luat în seamă, când vine vorba de vederea copiilor.
Pentru că am văzut-o pe Alexia că tot apropie capul de caiet când scrie, am decis să facem un control oftalmologic. Alegerea unui medic la care să îmi duc copilul este mereu o corvoadă pentru mine. Din două motive: primul – fata mea nu vorbește cu persoanele necunoscute. Fie ele medici, vânzători de înghețată sau whatever. Nu vrea să vorbească și pace! În al doilea rând, după acest episod traumatizant de la spital, când asistentele au urlat și s-au cocoțat pe Alexia să o țină nemișcată, fata mea a rămas cu o oarecare teamă de medici.
Așa că, vizitele la medic sunt un adevărat chin pentru mine, încă de când le planific. Găsirea unui medic prietenos este vitală, consider eu, în cazul nostru. Dar, până la urmă, în orice alt caz, contează ca medicul să fie nu doar un bun profesionist, ci și un bun comunicator. Cu micii pacienți, dar și cu părinții.
Căutând un astfel de medic pe un grup de pe Facebook am văzut că foarte mulți părinți o recomandau pe doamna Roxana Cozubaș. După discuții în privat cu cele care au mers la ea, am decis că este cea mai bună alegere în ceea ce o privește pe Alexia. Așa că ne-am programat la ea.
Chiar în seara de dinaintea consultației, universul ne-a pregătit o supriză. Nouă și doamnei doctor 😉 Alexiei i-a apărut o chestie roșiatică la ochi, pe pleoapa de jos. Era un urcior. Pentru că am ajuns cu el la control din faza incipentă, în două zile de tratament, ochiul Alexiei a fost ca nou. Cum se manifestă și ce recomandări are medicul la acest capitol poți citi aici.
La vederea multitudinii de ochelari din magazinul amplasat în sala de așteptare, Alexia mea s-a bucurat ca în fața unei vitrine cu înghețată. A vrut să probeze toate perechile și mă ruga cu cerul și pământul să îi iau și ei ”măcar” o pereche.
Pfiu, măcar nu va fi bosumflici dacă va trebui să poarte ochelari, mi-am spus.
Doamna doctor ne invită în cabinet. Eu prima, Alexia lipită de mine, ca umbra. Prima tentativă de dialog eșuează. Nu e bai. O asigur că sunt lângă ea, o mângâi, o țin de mână, o întreb dacă vrea să stea la mine în brațe cât o consultă doamna doctor.
- Ihi, adică ”da”.
Cu o voce caldă, doamna doctor o asigură pe Alexia că nu ar fi consultat-o decât cu mami lângă ea și că va face doar ce îi va da ea voie să îi facă. Vocea ca vocea, dar halatuuuu’, Doamne, ce halat avea! Cu steluțe, ursuleți, inimioare, cadouri… fel și fel de imprimeuri. Numai bune de distras atenția unui copil speriat!
Prima investigație, la dioptron. În brațe la mami, Alexia a privit în acea cutie din plastic. Nu știu ce vedea acolo, dar a cam chicotit. Apoi, distracția a continuat. Doamna doctor i-a dat o cărticică și niște ochelari 3D.
– Prinde musca de aripi. Ce animăluțe vezi acolo?
Atât i-a trebuit zgaibei mele, că a început să râdă de-a binelea, încercând să prindă cu degetele figurinele 3D. Ce credeți, m-am jucat și eu, păi, ce, eu nu sunt copil?
Dar cea mai mare distracție a fost cu „trusa cu ochi”, cum i-a spus Alexia trusei cu lentile cu diferite dioptrii. După ce doamna doctor i-a pus tot felul de lentile, colorate, necolorate, domnișorica mea a început să cotrobăie prin trusă. Jenată, o rog să se potolească.
Însă, ce mi-a plăcut cel mai mult, și nu prea am întâlnit asta prin cabinetele medicale de stat, doamna doctor a zis că Alexia se poate uita prin trusă, poate să se plimbe prin cabinet, să cerceteze. ”E normal să fie curioasă, este copil. Plus că toți copiii sunt curioși să vadă ce este în acea trusă”.
Deci, se poate și fără ”fă-ți copilul să se potolească”! Chiar și după o zi întreagă de consultații, căci noi am ajuns seara la cabinet! În concluzie, am plecat de la doctor mulțumite, și Alexia și eu. Am plecat, fără ochelari, căci nu e cazul, dar și cu rugămințile insistente ale copilului să mai revenim.
Acum, pentru că în imaginile de mai sus ați văzut-o pe Alexia cu lentile de culori diferite, trebuie să vă spun că alea nu au fost puse așa, de joacă. Ci reprezintă un test. Testul Worth, care verifică vederea binoculară. Practic, se separă vederea celor doi ochi, utilizând o lentilă roșie și una verde. Un ochi vede doar desenele roșii (rombul de sus), altul doar pe cele verzi (cele 2 plusuri din laterală). Prin suprapunerea celor două culori, ochii percep culoarea cerculețului de jos galben/portocalie.
”Dacă pacientul are diplopie (vedere dublă) sau neutralizează unul dintre ochi (creierul nu primește informații de la el), poate vedea 2,3 sau 5 desene în total, în funcție de situația în care ne aflăm”.
Când să îți duci copilul la medicul oftalmolog?
Primul control oftalmologic, de rutină chiar, se face în jurul vârstei de 6 luni – maxim 2 ani. Cu cât mai repede, cu atat mai cuminte stă la investigații.
Între 1 și 3 ani, copiii se sperie de medici și sunt destul de agitați la controale.
Semnele care ar trebui să te facă să duci copilul la oftalmolog?
- Imediat la naștere, dacă are pupila albă
- Pleoapa cazută
- Ochii exoftalmici (bulbucați) pot să însemne glaucom
- Secreții anormale (coonjunctivită sau obstrucție de canal lacrimo-nazal)
- Copilul care nu urmărește cu privirea mișcările din fața sa
- Strabismul care persistă după 6 luni
- La copilul de peste 3 ani, semnele sunt durerile de cap, mijitul ochilor, clipitul des, apropierea de carte/caiet
LATER EDIT
Pentru că am primit mai multe întrebări legate de consultația la dna doctor, iată care sunt coordonatele:
Policlinica Dorobanți, Calea Dorobanți nr 58 (policlinica aparține de spitalul Grigore Alexandrescu). Pentru programări, sunați la 0212112804. Controlul este gratuit, dar trebuie să mergeți cu bilet de trimitere de la medicul de familie.
Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like… Mă găsești și pe Facebook și pe Instagram. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.
