Da, știu că v-am promis de ceva timp că povestesc cum au fost prima săptămână de creşă pentru mine şi prima şedinţă cu părinții. Dar am absentat motivat: Alexia s-a procopsit cu o viroză de „toată frumuseţea”, aşa că am preferat să nu mai deschid calculatorul şi să mă dedic ei şi lui tati până ce trece greul. Acum, picea e ceva mai bine, aşa că am furat câteva minute pentru a mă ţine de cuvânt. Nu de alta, dar nu-mi place deloc să promit ceva şi să nu pot onora promisiunea.
Aşadar, am făcut pasul cel mare: am dus-o pe Alexia la creşă. Am fost întrebată de multe persoane de ce am făcut imprudenţa asta. Eu nu o consider o imprudenţă, ci o necesitate din mai multe puncte de vedere. Argumentul forte al celor care mi-au spus că mai bine e să ţin copilul acasă a fost acela că se va îmbolnăvi în colectivitate. Corect. Dar se va îmbolnăvi la fel de bine şi la grădi. Deci, oricum, va lua una alta, fie de la creşă, de la grădi, de la şcoală sau chiar din parc. Ce să fac, să-mi închid copilul în casă sau într-un glob de cristal numai ca să nu ia vreo boală? Nu zic, îmi displace total când e bolnavă, dar cum să-şi dezvolte un sistem imunitar dacă nu făcând anticorpi de pe urma diverselor răceli. Nu sunt o mamă inconştientă, dar nici nu vreau să mă transform într-una cocoloşitoare. Dar mă rog, asta e o cu totul altă temă.
Motivele pentru care am ales creşa sunt:
-când se vor face cei 2 ani de concediu, nu voi avea cu cine să o las pe Alexia
-la 2 ani, în aprilie, nu ai unde duce copilul pentru că e la jumătatea ciclului şcolar
– la stat înscrierile se fac până în luna mai pentru luna septembrie (de regulă din mai anul acesta, pentru septembrie anul viitor) şi, din motive financiare, noi a trebuit să ne adaptăm sistemului de stat
-pentru că părinţii mei sunt mai în vârstă şi bolnavi, e clar că nu puteau să stea cu picea zilnic cel puţin 8 ore (în realitate muult mai mult) cât suntem noi la serviciu. Bona iese din calcul, vecinele şi rudele (mai mult sau mai puţin îndepărtate) nu mi se par o soluţe
-din punctul meu de vedere integrarea în colectivitate trebuie făcută cât mai devreme
-dacă aş fi fost la serviciu când Alexia a început creşa, mi-ar fi fost muuult mai greu să am grijă de ea în perioada de început în care e inevitabil să ia vreo răceală (şi iată că s-a demonstrat acest lucru). Nu mi-ar fi fost absolut deloc la îndemână să mă învoiesc, iar despre concediu, acesta e clar dedicat perioadei vacanţei creşei
Gata cu argumentele, să trecem la subiect: cum am trăit eu prima săptămână de creşă a Alexiei.
Ziua 1 – EMOŢII EMOŢII EMOŢII! La greu! Nu ştiu dacă pot face vreo comparaţie gen: am fost mai emoţionată ca în prima mea zi de şcoală (că p-aia de creşă clar nu mi-o amintesc). Aşa cum am povestit aici, mă aşteptam ca fii-mea să aibă o reacţie violentă, să se lase cu urlete şi ţipete, Dar ea nu. A fost absolut dulce! Cuminte şi total dezgheţată. În schimb, recunosc, m-am cam ofticat eu când am văzut că fii-mea mă ignoră, dar, în acelaşi timp, m-am bucurat. Nu ascund nici faptul că, atunci când am văzut-o intrând „la clasă”, m-au năpădit lacrimile. Dar am reuşit eroic să le fac să se întoarcă din drum. Păi nu plânge fii-mea şi bocesc eu? Ce exemplu să dau eu dacă mă zmiorcăi, nu? Aşa că am tras aer în piept şi… am tulit-o. Când am venit să o iau de la program, efectiv m-am topit când mi-am văzut copilul întinzându-şi braţele spre mine. Şi când a început să se zmiorcăie şi să spună mama printre lacrimi, m-am prelins, m-am topit, m-am scurs toată. E un sentiment plăcut să te simţi, la propriu, sugrumată de mânuţele alea mici ale copilului tău care se agaţă cu disperare de tine şi care, printre lacrimile de crocodil, îţi tot spune mama.
Ziua a 2-a – Mi s-a rupt sufletul când am văzut-o+auzit-o cum urlă să nu plec. Am făcut 13-14 pe la uşa grupei ei şi nu am vrut să plec până ce puiul meu nu s-a liniştit. Cât de tare sunt eu de fel, era cât pe ce să cedez şi să îmi iau copilul înapoi. Dar mi-am amintit cazurile nefericite ale unor părinţi care au cedat urletelor copilului şi nu i-au mai putut duce la creşă/grădi. Mi-am amintit şi cele spuse de alţi părinţi: e inevitabil să nu plângă, dar nu va face asta toată ziua. Aşa că mi-am făcut curaj şi am plecat, cu gândul la puiul meu care urlă şi ţipă, speriat că nu e mami lângă el. Dar puiul meu s-a descurcat de minune. Mi-a dat o lecţie: nu e chiar atât de neajutorat – se adaptează repede şi se descurcă.
Deja, din ziua a treia, totul a devenit rutină pentru mine. Ce mi s-a părut foarte foarte ciudat şi ireal a fost liniştea din casă. Şi mai ciudat era că nu aveam nimic de făcut: nu tu să adun de pe jos mâncare, biscuiţi şi alte cele aruncate de fii-mea, nu tu să alerg de colo colo să văd ce mai distruge micuţa demolatoare în casa bunicilor… Ciudat de linişte. Ce am făcut: am dormit. De fapt, am încercat, pentru că nu am reuşit.
Despre prima şedinţă cu părinţii nu am ce să vă povestesc pentru că ea nu s-a mai ţinut 🙁
După prima săptămână de creşă a urmat prima răceală de la creşă. Una atât de urâtă că a trebuit să o ţin pe pice toată săptămâna acasă să o „repar”. De luni o luăm de la capăt…
buna cristina si alexia 😉
imi pare rau sa aud ca alexia a si luat viroza dupa nici o sapt., si am o strangere de inima acum, ca mi s-a intarit convingerea ca…………,cam asta ne asteapta si pe noi. luni, rares, la 1 an, 5 luni si 2 sapt va merge si el la gradi.
ti-am citit cu interes cam toate postarile despre adaptarea alexiei si sper sa fie asa simplu si la noi.
insanatosire grabnica:)
mulțumim, Mihaela. sau să spun ”cuscră”? 😉 După nenumărate discuții cu ff mulți părinți, e inevitabil ca bebe să nu răcească la scurt timp după ce începe să frecventeze creșa/grădi. Și, așa cum am spus mai sus, nu poți feri copilul de așa ceva, e imposibil. Poate lua răceală, practic de oriunde. Cât despre adaptarea micuțului, vă țin pumnii și aștept vești după prima săptămână de grădi… Pupăm
Sanatate si va dorim si o reintoarcere la cresa la fel de usoara!
Mulțumim, Cris. deja e muuult mai bine. Sper să sereadapteze repede. Pupăm
Draga Cristina,
sa nu te mai gandesti, cresa a fost, clar, cea mai buna solutie ion situatia ta. Tot asa mai am o prietena care se intoarce in mai la serviciu si pt ca nu ar fi avut atunci cu cine sa lase copilul, l-a dat inca de pe acum la cresa. Intr-adevar, i-a tot racit, a facut si o indigestie (sper sa nu ai parte), dar cu toate astea ea spune ca e multumita si ca vede progrese evidente la copil: mananca mai bine, e mai dezghetat, ”rupe” mai multe cuvinte. Asa ca, dai inainte! In al doilea rand vroiam sa te intreb daca te-ai confruntat, in ceea ce o priveste pe Alexia, cu ”crizele” de magazin. De exemplu, copilul meu nu prea vrea sa stea in carut, noi ii dam libertatea, el merge numai la scarile rulante sau numai unde vrea el. Cand e vorba de ”gata, hai de aici, ajunge” incep urlete, plansete, trantit din picioare. La fel si cand sa il imbracam ca sa il scoatem afara din magazin. Crede-ma ca ne enerveaza tare rau, si pe mine si pe sotul meu, situatiile astea. Nu stim cum sa mai procedam. Evident ii dam cate o palmuta la fund si il ”certam”, ne uitam urat la el, dar toate astea nu prea par sa functioneze. Iesim din magazin, ii facem morala, ii spunem ca nu mai merita jucarii, ca nu il mai scoatem ”in lume”, el sta botos si zici ca ne asculta. Degeaba. Urmatoarea iesire in magazin, urmatoarea criza :(. Imi amintesc atunci cand nu aveam copil si vedeam astfel de situatii, ii judecam destul de aspru pe parintii respectivi si spuneam ca in cazul meu nu se va intampla la fel. Dar iata ca…
Asadar, daca te-ai confruntat cu asa ceva sau ai mai auzit pe la alte mamici si poti sa ma sfatuiesti si pe mine cum sa procedez, iti multumesc anticipat! Te pup!
Merci pentru susținere. sper să ne alegem doar cu atât de la creșă la capitolul ”nedorite”. În ceea ce privește problema ta, îți pot spune cum am făcut noi, dar nu știu dacă e o rețetă universal valabilă. În primul rând, noi nu am dat-o jos din căruț atunci când am fost la cumpărături. Mai exact, nu am lăsat-o pe jos, ci fie am pus-o efectiv în coșul pentru cumpărăruri, fie în mașinuța aceea de la coșurile speciale pentru copii, sau am ținut-o în cărucior. O dată am lăsat-o pe jos, în Auchan, înstr-un spațiu unde erau expuse tobogane și căsuțe din plastic. S-a jucat acolovreo 15-20 de minute, după care nu a mai fost chip să o punem în cărucior sau în coș. A urlat, s-a trântit înfund, dar am plecat de lângă ea și am lăsat-o. S-a mai calmat, dar nu suficient. I-a trecut de tot în momentul în care i-am dat o jucărioară. De regulă, când merg la cumpărături cu ea, iau o jucărie, ceva de pe un raion și i-l dau să se joace. Mizez foarte tare pe faptul că, dacă îi dau ceva nou, va fi suficient de ocupată să studieze obiectul respectiv. Uneori plec acasă cu jucăria, alte ori o aruncă pe jos până să ajung cu ea la casă. De exemplu, în Cora – und emerg frecvent – au niște arici ciufuluți din plastic și umflați cu aer care Alexiei îi plac la nebunie (am o groază de prostii d-astea pe-acasă). Cum intru în magazin, mă opresc la raionul unde sunt zburliții, îi iau 1-2 și îi dau să se joace cu ei. Când plec, îi pun la loc și îi dau un pachet de ceva din ce am cumpărat ca să îi distrag atenția. Acum nu știu, vezi și tu, poate merge și la voi, deși, din câte am înțeles, copilul vostru nu stă în căruț… Altceva nu-mi trece prin cap… Baftă multă!
ma bucur pentru voi..sper sa o tineti doar cu raceli mici si inofensive…noi nu suntem un caz norocos din pacate am amanat pt la promavara…l-am dus la o gradi particulara la un an si 8 luni..s-a imbolnavit de trei ori intr-o luna jumate..l-am muat la alta…unde a fost super fain,…insa era foarte slabit Cristian si dupa doua saptamani, in august hop in spital…in septembrie am renuntat…acuma sta cu mama (care merge la servici dupa ce ajungem noi la 5…nu stiu cum mai rezista) si asteptam sa vedem din primavara ce se va intampla. Oricum daca r fi sa intorc timpul si eu as face cum ai facut tu, l-as fi dus pe Cristian de la un anisor si un pic la gradi , cresa whatever, ca eram acasa si nu eram stransa cu usa ca trebuie sa ma intorc la servici. Asta e mi-am invata lectia, si e un sfat ce -l dau mamelor, sa ii integreze in colectivitate pe copii atat timp cat sunt ele acasa, si pot merge dupa o ora , doua trei , cand voir ele sa ii duca acasa…e cel mai bine, cand stii ca o data impliniti doi anisori nu ai cu cine sa ii lasi. Mult succes draga alexia ..te pupam
Știu prin ce ați trecut, din păcate. sper să fie cu noroc data viitoare. Vă pupăm. PS îmi era dor de tine 😉
Draga mea coleguta, imi pare rau sa aud ca ati inceput cu stangul…la viroza ma refer. Sa stii ca tu acum bravezi, dar discutam cam dupa 3 luni de cresa. Nu, nu este acelasi lucru sa duci copilul la cresa si nici macar sa-l duci la gradinita. Povestea asta cu imunitatea castigata este odar o poveste fira-r sa fie…..eu a trebuit sa o retrag de la gardinita dupa primele 3 luni (in care a fost la gradinita cam doua saptamani puse cap la cap) pentru ca a ajuns sa ia virus peste virus, sa faca pneumonii, complicatii etc. Sper din inima sa nu aveti parte de necazuri mari, desi, iti spun cu mana pe inima ca eu nu prea am auzit parinte care sa nu spuna ca nu a fost disperat din cauza bolilor in primii doia ani de gradinita…de cresa…habar nu am ce sa-ti zic, dar tind sa cred ca este la fel de rau. Eu va urez multa bafta si sa fiti cat mai ferite de boli grave.
Scuze, am scris cu picioarele….dar Catinca ma tot bate la cap sa-i construiesc un castel din scaune! Intelegi tu ideea…:din scrisul meu agramat.:D
Stai liniștită, am prins ideea. Deocamdată nu descurajez. E sezonul răcelilor și, până acum,slavă Domnului, a răcit doar o dată și sper să nu ajungem la complicațiile voastre. Pupăm și distracție maximă…