Prima lecție de patinaj. Amatori

Nu i-a plăcut pe role din cale-afară astă vară, când i le-am pus prima oară în picioare. În schimb, de când cu ”Regatul de gheață”, cum dă de o gresie mai “alunecoasă”, sau de orice podea pe care poate aluneca, spune că patinează şi dă din picioare de parcă ar avea patine în ele. Mi-am zis că e doar o joacă şi că sigur nu-i va plăcea dacă o voi duce la patinoar. Mare diferență între plimbarea pe role şi cea pe patine nu este. Aşa îmi făceam eu calculul. Dar realitatea a bătut grav filmul, iar treaba asta aveam să o aflu mai curând decât m-aş fi aşteptat.

Vinerea trecută, Tibi a mers la o întâlnire cu foşti colegi de serviciu. I-a înştiințat că vine “la pachet” cu una bucată nevastă… nevastă care a vrut să vină la pachet cu una bucată copil. ”Întâlnire la AFI Palace, loc mare de joacă, magazine multe, hmmm la fix”, mi-am zis. Deşi îi ştiam pe foştii colegi, mi-am spus să nu le stric prea tare “fengşuiul”, să-i las să depene amintiri fără să se teamă că le va scăpa vreun porumbel şi vor supăra nevasta… Deşi au fost “avertizați” că țin la glume. Aveam de gând să mă plimb cu Alexia în timp ce foştii colegi vor putea povesti vrute şi nevrute. Dar nu mi-a ieşit. De ce? Pentru că întâlnirea a avut loc la un local de lângă patinoar. De cum l-a văzut (deşi a fost prima oară când a dat cu ochii de aşa ceva), fii-mea a uitat de magazinul Lego, unde voia să construiască numai ea ştie ce, a uitat şi de locul de joacă, ori de dorința nebună de a se cățăra pe stâncile artificiale… “Vleau să patinej! Vleau să patinej!!!”, e tot ce striga ea. “Fata lu’ mama”, mi-am spus eu, care sunt înnebunită să plutesc pe gheață. Mi-am zis ”Wtf, hai să vedem dacă o să îi placă”. Am încercat marea cu degetul. Am dat peste un băiat amabil la închiriere, care ne-a lăsat să “testăm” dacă dorința Alexiei de a patina va mai fi atât de puternică la contactul cu gheața. Aşa că am plătit 30 de lei, închiriat+intrare adult, am primit patine şi pentru fii-mea şi… Doamne-ajută! Intrate pe gheață, gângania s-a distrat de milioane. A fost un râs de la primii paşi susţinută.

S-a speriat puţin când am lăsat-o singură, dar şi-a revenit…

Aşa că tati-nepatinatorul s-a dus să achite şi intrarea copilului + închirierea. Total 26 de lei pentru copil. Am mai fi plătit alţi 16 lei să închiriem o focă, dar am dat peste nişte oameni drăguţi care i-au dat Alexiei cu împrumut când foca fiicei lor, când pe cea a fiului. S-a simţit diferenţa. Cu foca şi-a ţinut mult mai bine echilibrul…

A împins de coada ei, până a descoperit că e mai funny să se urce pe ea, iar mami să împingă.

Şi mai distractiv a fost să se urce Alexia, dar şi fata de la care am împrumutat foca. Apropo, Alexiei i-a plăcut imediat de respectivul copil pentru că o cheamă Ana, ca prinţesa Anna din Regatul de gheaţă 😉

Şi nu doar de Ana s-a lipit, ci şi de fratele ei…

Nu ştiu cum a trecut o oră şi jumătate… La final, când s-a auzit fluierul, semnalul care ne avertiza că trebuia să părăsim gheaţa, s-a lăsat cu plâns: ”Mai vleau, mai vleau”. Mi-am promis că vom mai merge. Dar, am retras promisiunea în nici două minute, pentru că mâţa mea a dat-o-n bară. Sau în buză, mai bine zis. A stat pe margine, pe mantinelă, privind cum se reface gheaţa. În încercarea ei de a se ridica pe vârfuri, să fie şi mai sus, a reuşit să dea cu buza de marginea din fier şi să-şi spargă buza.

În timp ce îmi ”reparam” copilul cu gheaţă la gură, am avut un flash-back. Cam tot pe la vârsta Alexiei am pus eu prima oară patinele în picioare. Sora mea şi mama m-au dus la patinoarul Floreasca. Acolo am prins ”microbul”… Acum i-l transmit Alexiei. Cum se întâmplă lucrurile pe lumea asta! Mi-am spus că trebuie să o mai duc să patineze… Mă gândeam la vacanţă, dar s-a întâmplat mult mai devreme. Chiar a doua zi, sâmbătă, când am fost invitate la Santa Claus Kingdom să ne întâlnim cu Moş Crăciun în persoană, venit special din Laponia (revin cu detalii, că am ce povesti!).

În mega-locul de distracţii din zona Pipera – Aurel Vlaicu (la doi paşi de clădirea unde se eliberează permise auto şi plăcuţele auto de înmatriculare), am dat peste un mini-patinoar. Bine, nu era din gheaţă, ci dintr-un material plastic pe care puteai pluti ca pe gheaţă. Credeţi că a ratat Alexia ocazia de a pluti? Noooo!

Concluzia? Alexiei îi place să patineze! Yupyyyyy! Am cu cine să merg acum să mă dau pe gheaţă 😉

Şi, cu asta, mai trecem ceva pe lista ”primelor dăţi când Alexia”…

6 Comments

  1. Ce frumos! Nu am fost niciodată la un patinoar …nici n-am avut ocazia. Dar îmi place la nebunie să privesc patinajul artistic și mi-aș dori să încerc și eu să patinez 🙂 Deși nu știu cum aș rezista pe gheață fără să nu-mi umflu și eu vreo buză :)))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: