Poveşti, poveşti, MULTE POVEŞTI!

Alexiei îi plac fooooarte mult poveştile. V-am spus, deja, acest lucru aici. Orice carte, cărţulie ori pliant colorat îi pică în mâini, devine, automat, o poveste. Alexia le deschide şi începe: “A pot odată…” şi de aici încolo ea ştie ce spune. Când şi când mă bucur că mai înţeleg câte un cuvânt. Mă bucură enorm că îi place să citească. Mă rog, aşa spune ea! Ce nu-mi place e că nu ne lasă pe noi să îi citim. Rar şi cu greu acceptă asta, şi doar preţ de o clipă, apoi preia ea conducerea. Ne mai şi ordonă: “Taci şi acută pobete!”.

Pentru ea, fiecare carte nouă este o bucurie. Însă, atunci când i-am adus “Mami… Te iubesc” de la prietenii de la Editura Litera, s-a bucurat enorm! Mi-am făcut eu ceva mustrări de conţiinţă că nu am lăsat-o pe ea să despacheteze coletul (bucuria ei să sfâşie ambalajul), dar mi-a trecut repede când am văzut-o cât de încântată a fost la vederea cărţii. Ba chiar şi acum, la aproape o lună de când am primit-o (mulţumim Litera), încă e înnebunită după ea: doarme cu ea, o vrea afară, la joacă, o vrea la creşă, la masă…

O altă carte dragă ei este “Motanul încălţat“, pe care am luat-o de la Editura Casa. Îi place nu neapărat datorită autocolantelor, ci pentru că are pisi pe copertă. Aşa că aceasta e “catea cu pisi”, pe care i-o citeşte lui Gizmo, prietenul ei.


Invariabil, seară de seară, Alexia citeşte poveşti. Aşa că în camera ei trebuie să găsească mereu o carte, cât de mică, de citit. Asta pe lângă (încă) preferata ei de la Editura Litera (cea despre care v-am spus mai devreme).

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: