Povestea săndăluțelor fermecate

A fost odată o mămică (adică eu, naratoarea) și un site care a ispitit-o rrrrău. Și, pentru că nu a putut ceda tentației, a accesat linkul. Cum s-a deschis pagina, eroina noastră a făcut ochii mari… MARI. Nu știa la ce să se uite mai întâi, atât de minunate i s-au părut cele văzute: sandale, pantofiori, încălțăminte sport, încălțăminte de iarnă. Toate frumoase foc, toate pentru puiul ei. Și cum se uita ea de zor pe site, țop! În pat lângă ea a apărut și minunata-i copilă. „Ce sandăluțe îți plac, mami?”, ceru ea ajutorul fetiței. ”Astea”, spune hotărâtă fetița, punând mâna pe nu mai puțin de 4 modele.
Da, clar, cum era mama, așa și fiica: nehotărâtă. Într-un final, după îndelungi dezbateri, au ales un singur model, au dat comanda, apoi au așteptat cu emoție să le fie aduse sandalele la palat.

Așa a început povestea noastră cu săndăluțele de la bigstep.ro. Un început frumos de poveste, dar cu un final neașteptat. Nu neplăcut, ci neașteptat. Acum, vă rog să-mi spuneți că ați pățit și voi la fel. Vă rog! Sau măcar că știți o prietenă, care are o prietenă al cărei copil a făcut la fel. 🙂 Nu de alta, dar vreau să mă asigur că pot să râd și eu de alții, nu doar voi de mine. Deh, am ciudă pe capra vecinului 😉
Cum ziceam, am ales o pereche de sandale pe placul Alexiei, am măsurat pe interior talpa unor săndăluțe care-i erau fixe, am ales măsura potrivită, dar, ghinion, nu mai era în stoc. Am decis cu cei de la Big step să iau un număr mai mare, ca să nu fie chiar fixe, ci puțin mai lejere.
Când am primit acasă coletul, am plutit de bucurie și de emoție.

Am tăiat banda adezivă, m-am uitat la ele, le-am admirat, le-am verificat, apoi le-am pus la loc și am lăsat cutia închisă pe fotoliu, pentru ca Alexia să le desfacă singură. Bucuria ei să despacheteze cadourile.

La vederea lor, mița mea a zis doar atât: ”Cum le-ai scos din calculator și le-ai pus aici?”. Am râs copios. I-am explicat mecanismul, nu știu cât a înțeles ea, dar știu că am făcut-o tare fericită, căci i-au plăcut la nebunie.
Nerăbdătoare (la plural!), i le-am dat să le probeze. M-am dezumflat rapid. Erau mari!

”Lasă, mami, le schimbăm. Uite, am văzut altele drăguțe, cu cireșe, le cheamă Prada. Îți vine să le mănânci, nu alta!”. Ei aș! Alexia mea nu a vrut să le returnez și basta. Ba chiar mi-a zis că sunt atât de frumoase, încât va dormi cu ele până ce i se vor potrivi. Ei, aici vine întrebarea mea: ai voștri dorm cu încălțămintea în pat? Nu în picioare, ci în brațe, pe post de păpușă sau de pluș de nani…

Deznodământul poveștii: sandalele au fost puse la păstrat. Poate la iarnă, la grădi, sau la vară, când, sper, nu îi vor fi mici…

3 Comments

  1. Foarte frumoase! Sa le poarte sanatoasa, cand ii vor fi bune! 🙂
    Si nepotelul meu doarme de multe ori cu incaltamintea proaspat cumparata 😀

  2. frumoase sandalutele ! si fata mea are obiceiul asta si la fel ca si tine am patit-o si eu acum catva ani cand tot la fel i-am luat de pe net numai ca la noi problema fusese alta ceea ce noi am comandat nu se potrivea cu ceea ce era in cutie si mai erau si mici pe deasupra ! a fost o intreaga nebunie si de atunci nu mai aiu de pe net nimic,mai bine ma duc cu ea in magazin si-i cumpar pe piciorul ei . specific ca acum are 8 ani iar povestea se intampla cand ea avea vreo 3 anisori ! iti doresc bafta la cumparaturi de acum inainte ,iar fetei mult succes in viata !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close