”Povestea lui Dințișor”, sau cum Youtube pare să fi ascultat de ce mă cert eu cu fii-mea

Cred că Youtube ăsta ascultă ce se întâmplă în casa noastră. De câteva zile, mă tot cert cu Alexia, care insistă să sară peste spălatul pe dinți. Seara, pentru că e prea obosită și vrea să ajungă mai repede în pat ca să adoarmă. Dimineața, pentru că nu s-a trezit încă și nu vrea să piardă timpul și să întârziem la școală.

Și, uite așa, zi de zi, seară de seară, ne tot ciondănim. Îi tot spun la ce pericole se expune.  Și îi amintesc tot ce i-au explicat  stomatologii de la Crystal Dental Clinic, de care a prins drag. Repet ca o moară stricată care sunt riscurile la care se expune dacă nu se spală pe dinți. Dimineață și seara.

I-am explicat că acum, mai ales că i-au căzut primii dinți de lapte, trebuie să aibă și mai multă grijă de cei care au crescut în locul lor. Asta pentru că va avea nevoie de ei pe termen lung, că nu-i vor mai crește alții la loc.

Ea nu și nu. Că, ce, nu o fi atât de grav dacă sărim peste un spălat de dinți. Într-un final, am zis, hai, că nu o fi jale. Doar o dată. Dar BAD MOVE! După, a mai vrut să mai sărim peste această operațiune.

”Dacă s-a putut atunci, acum de ce nu se mai poate?”.

Deh, am creat un precedent, acum… să dreg busuiocul. Ce-și face omul cu mâna lui… trebuie să și  repare, nu?

Deja a devenit un fel de ”dans” chestia asta cu spălatul pe dinți. Eu ”hai-hai”, ea ”stai-stai”. În cele din urmă, normal, ajunge să spele dinții. Dar nu fără parlamentări.

Asta se întâmplă la noi în casă. Nu chiar zi de zi, dar destul de des, după părerea mea.

Și ce treabă are Youtube în toate astea? Ei bine, azi, când Alexia stătea cu masca de aerosoli pe nas și cu ochii în tabletă, pe Youtube aud un dialog ce-mi părea cunoscut. Am ascultat atentă și i-am urmărit și ei reacțiile. Abia clipea.

”Îmi sună cunoscute discuțiile astea, ție nu, Alexia?”

Râde complice: ”Da, știu, știu. Zici că sunt eu. Dar zic și eu așa, ca să mă joc. Tu chiar crezi că nu vreau să mă spăl pe dinți?”

Ha? Ce-a făcut? Adică, eu mă dau ce ceasul morții și ea mă ia la… mișto? Ce să mai zic? Ce?
Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like… Mă găsești și pe Facebook și pe Instagram. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare  via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close