Iar a fost cutremur măricel peste noapte. Și iar pisicile mele au demonstrat că au senzorii de cutremur defecți. Ca mai toți proprietarii de animale de apartament mi-am blagoslovit animalele blănoase din casă că le-a durut la bască de faptul că s-a cutremurat pământul. În timp ce mie mi-a luat-o inima la trap, Kyra și Mica au dormit ca… bolovanii.
Noi, oamenii, știm că animalele au un simț mult mai dezvoltat decât noi și ”prevestesc” producerea cutremurelor. Ale mele pisici, însă, cred că au acești senzori de cutremur defecți.
În timp ce noi ne cutremurăm, pe ele le doare la bască. De 8 ani de când o am pe Kyra și trei de Mica, o singură dată tutele mele s-au deranjat la un cutremur. Acum câteva luni bune, în toiul nopții a fost un cutremur de aproape 6 grade, dacă țin eu bine minte.
Este singurul la care demoazelele mele s-au simțit. Dormeau pe pat, mă rog, una pe mine, alta la picioarele mele. Au ridicat căpățânile, s-au uitat mirate în jur, apoi s-au culcat la loc. Atât! În rest, la celelalte cutremure au sforăit liniștite în timp ce patul se zgâlțâia, iar eu mă luptam cu fricile mele de cutremur.
Aseară, la cutremurul de 5,3 sau 5,6 (că nu s-a căzut de comun acord privind intensitatea lui), Kyra a sărit din pat. Dar nu pentru că ar fi speriat-o cutremurul. Ci pentru că eu, salteaua ei de dormit, am sărit din pat, speriată și am avut tupeul să o deranjez…
După ce s-a oprit pământul, am mers în camera copilului. Mica sforăia ca tuta în pat, lângă fii-mea.
Cum ziceam la început, nu sunt singurul proprietar de animale de companie care se plânge că animalelor din dotare li se rupe de cutremur. E plin Facebook-ul de reclamații de genul. Iar asta mă face să fiu mai liniștită. Pe sistemul să moară și capra vecinului 😉
Deci, nu doar ale mele au senzorii de cutremur defecți. Sau, cine știe, Doamne ferește, senzorii lor funcționează de la 6 grade în sus…