Selly - foto-Facebook

Opriți-l pe Selly! Cu ce drept cere… mucosul ăsta schimbarea sistemului de educație?

Cine este Selly? Un search pe Google îți va arăta imaginea unui puști, absolvent de liceu, cu media 9.60, la Bacalaureat. Unul despre care se scrie că este un vlogger tare de tot, cu un discurs de adult, dar care, totodată, face parte dintr-o trupă, 5Gang, care a cucerit aproape toată puștimea. Și ce face trupa lui? Cântă despre niște chestii rușinoase. Cu un limbaj de Doamne ferește. Și face pe Youtube lucruri pe care părinții lui ar fi trebuit să i le interzică. Așadar, Selly ăsta nu e bun, dom’le. E ca un măr copt și frumos pe afară, dar stricat tot pe dinăuntru. Așa că… jos Selly! Iar acum, mai nou, puștiul ăsta se crede vreo mare sculă care vine și cere, auzi la el tupeu!, ministrului Educației să schimbe sistemul din temelii. Că, vezi Doamne, școala de azi nu mai este bună… Cât tupeu pe mucosul ăsta, dom’le! De vină sunt mă-sa și ta-su că nu l-au bătut de-ajuns și l-au lăsat să stea pe internet atât.

Nu vă speriați, nu m-am schimbat peste noapte. Cele de mai sus nu sunt deloc, dar deloooc chestii care să mă reprezinte. Ele sunt, din păcate, o oglindă a societății. Mă rog, o mare parte, din păcate. Pentru că asta am văzut eu că a fost reacția multora vizavi de gestul acestui copil, Selly, care, trebuie să recunoaștem, este o voce, este un simbol al generației lui. O generație cu totul altfel de cum am fost noi la vârsta lor. Și, de fapt, e bine să fie altfel și nu la fel. Iar noi, adulții, trebuie să înțelegem că ei, tinerii, sunt altfel și ceea ce știm noi despre tineret nu se aplică lor.

Cine este Selly? Găsiți pe Google multe despre el. Ce a făcut el? Multe. Foarte multe. Prea multe pentru a fi înțeles de generațiile întregi de oameni crescuți într-o epocă în care trebuia să ții privirea în pământ, să nu ai voie să ai prorpiile opinii, să nu îndrăznești să îți exprimi gândurile, dorințele, părerile. Copilul ăsta este opusul a ceea ce mulți dintre noi suntem. Pentru că noi am fost crescuți cu frica. Am fost crescuți cu futunul de la mașina de spălat ca metodă ce corecție sau cu coada măturii. Am avut vecini care ascultau cu paharul lipit de peretele comun și care raportau la Securitate. Motiv pentru care ne era frică să vorbim chiar și în propria casă. Am crescut într-o lume a fricii. E și firesc acum ca mulți adulți astfel crescuți să pună la zid un copil, un mucos, care îndrăznește să spună că suntem plini de bube și că ar trebui să ne tratăm. Și, mai ales, cum să ne spună nouă, adulților, un copil, ce merge și ce nu în societatea noastră? Ce știe el? E un copil… un mucea. Cu ce drept spune el că școala românească e la pământ? Că sistemul de educație e praf. Păi… cam e în măsură să vorbească, pentru că a trecut prin școală și a trăit pe pielea lui bunele și relele din sistem.

CONTEXT

Ei bine, da, acum, după ce a terminat liceul, copilul ăsta a trimis Ministrului Educației o scrisoare publică în care își permite să spună ce nu e bine și cum ar trebui schimbat în sistemul românesc de educație.

De ce acum? Eu zic că e ușor de intuit: pentru că, dacă ar fi făcut-o atât de vehement cât era elev, ar fi avut de suportat consecințe. Răzbunări, pedepse din partea unor oameni angajați în sistem pe post de profesori. Pentru că, în mod sigur, adevărații profesori nu l-ar fi pedepsit. De ce? Pentru că acest copil are MARE dreptate! Și oamenii destupați la minte înțeleg asta și nu caută să-i pună pumnul în gură. Pentru că acum, teoretic, nu mai trăim în epoca pumnului în gură. Aia, cică, s-ar fi terminat în 1989, când a fost dărâmat regimul comunist. Acum suntem o democrație. Dar nu prea suntem…

Copilul ăsta, Selly, nu este singurul care spune că școala românească trebuie schimbată. Că nu mai e ca acum zeci de ani. Mai sunt și alții ca el, care au spus asta public. Doar că el are avantajul celebrității. De care profită din plin, în sensul bun. Este dreptul lor să ceară o școală pentru ei. Pentru viitor. Nu pentru noi. Nu o școală așa cum o știm noi. Pentru că nu noi suntem viitorul, ci acești copii. Și ei trebuie să se pregătească pentru viitor, nu pentru trecut.

Copile, stai în banca ta!

Sunt și părinți care spun că școala românească e cum nu trebuie. Se plâng mulți de câte teme primesc copiii lor, de cât de greu este să le rezolvi… sau să le rezolve ei, în locul copiilor. Se plâng părinții de multele ore pe care copiii le petrec învățând. De ghiozdanele grele. De profesorii incorecți, sau de câți bani trebuie să ”pompeze” în fiecare an pentru fondul clasei, dotările clasei, cadouri, serbări, excursii ș.a.m.d. Se plâng și adulții de multe. Unii chiar își doresc o schimbare. Alții doar spun că își doresc.

Și când vine un copil ca Selly și alții ca el, ce fac adulții? Îi trimit pe toți în banca lor. Să stea cuminți, să nu se audă nici musca. De ce? Pentru că așa au fost învățați acești adulți. Pentru că spiritul civic e zero. Sau cu minus.

Schimbarea asta atât de des pomenită îmi pare că nu este dorită, înțeleasă, acceptată de toți. Or, cred eu, primul, pas spre schimbare ar fi să acceptăm și părerile altora, să fim deschiși spre nou, să acceptam că și cei mai tineri au idei bune și chiar pot muta munții din loc.

Copiii ăștia își cer dreptul la o școală care să îi atragă. Ce e rău în asta? De ce credeți că lucrurile care au funcționat la noi acum zeci de ani sunt bune și pentru ei. Și, dacă acum 30-40 de ani, școala românească era atââât de bună, cum se face că avem atât de mulți adulți care nu știu să vorbească corect gramatical, fac dezacorduri, nu știu când e “care” și când e “pe care” ș.a.m.d.? Dacă totul era atât de minunat pe vremuri, adulții de acum vorbeau în număr mare corect. Și aveau un bagaj mare de cunoștințe generale. Dar nu e așa. Deci, cât de bună era școala de pe vremuri? Sau nu se dorește schimbarea sistemului pentru că, dacă s-ar produce, nu am mai înțelege noi, adulții, școala nouă… Deh, trăim într-o societate în care copilului trebuie să îi pui pumnul în gură, pentru că doar adultul e ăla care are mereu dreptate…

Absolvenți cu diplome de… pus în ramă

  Eu, una, îl sprijin pe Selly. Și pe toți copiii ăștia care au înțeles că e dreptul lor, e în puterea lor să schimbe ceva. Pentru ei, pentru viitorul lor. Și al nostru, de altfel. Cum așa al nostru? Păi, simplu! Ei vor fi cei care ne vor plăti pensiile, nu? Or, dacă ne uităm bine în jur, mulți absolvenți de facultăți (prea mulți, chiar) nu ajung să profeseze în domeniul în care s-au pregătit. Și, deci, la ce sunt bune diplomele obținute după terminarea școlii? Poate să le pui în ramă, pentru că nu mulți ajung să profeseze în domeniul lor de pregătire.

Absolvenți de ASE ajung vânzători, taximetriști, sau părăsesc România. Mulți absolvenți de Litere nu ajung profesori. Se fac vânzători, agenți imobiliari sau părăsesc România. Absolvenții de Arhitectură nu se fac toți ahritecți sau designeri. Și ei ajungă să părăsească România. Mulți dinte absolvenții de Politehnică ajung ingineri sau IT-iști, dar părăsesc țara, motivați financiar fiind de ofertele de afară. Și nu doar financiar. În concluzie: mulți ajung să părăsească România, pentru că afară găsesc joburi plătite bine, pentru că afară nu simt povara taxelor și a legilor strâmbe ca în România, pentru că afară ești ajutat și încurajat de Stat să te dezvolți în domeniul în care te-ai pregătit. Și, dacă acești copii părăsesc țara în număr atât de mare, cine va plăti pensiile adulților de azi care îi hulesc pe tinerii ăștia care își cer dreptul la o școală adaptată nevoilor lor?

Și, totuși, cineva a schimbat ceva

Că e nevoie de o schimbare au înțeles și unii dascăli. Oameni care își fac meseria din dragoste, nu pentru salariu, cadouri, meditații și vacanțele lungi. Sunt câțiva. Și ei pot aduce schimbarea. De când am început campania #ProfesorPentruViitor, am intrat în lumea asta a profesorilor care nu au mai așteptat să dicteze Ministerul, ci au sfințit ei locul. Au ales să iasă din linie și să nu mai predea ca acum 30-40 de ani. Profesori tineri, profesori cu vechime în învățământ. Și ce m-a surprins plăcut este faptul că am observat că tot mai mulți se inspiră din metodele celor despre care am scris în cadrul campaniei mele de suflet, campanie care, de altel, a primit premiul 1 la Webstock Awards (un fel de Oscar al online-ului). Deci, se poate. Se poate atâta vreme cât și elevii și dascălii fac front comun și luptă pentru această schimbare. Se poate atâta vreme cât tot mai mulți se ridică și cer. Pentru că, odată și odată, cei de la conducere trebuie să renunțe la ochelarii de cal.

Când văd copii precum Selly speranța mea se reaprinde. Deși, mărturisesc, ea se stinsese de cea vreme. Tocmai pentru că am simțit că lucrurile nu se pot îmbunătăți prea curând, am ales să plec din România. Pentru viitorul copilului meu, în primul rând. Pentru că mi-am dorit o altă școală pentru ea. O altă societate. Alte oportunităț pentru ea și pentru noi. Nu de îmbogățire. Că nu te îmbogățești dacă pleci la muncă în alte țări. Dar poți trăi decent. Poți rămâne și cu bani de cheltuială după plata facturilor.

În concluzie, sper ca acest copil, Selly, să fie piatra care răstoarnă carul mare. Pentru că sistemul este bolnav rău. În comă. Și are nevoie să fie resuscitat.

Foto: Facebook/Selly

Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag. Mă poți urmări și pe FACEBOOKpe INSTAGRAMdar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).
Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: