”Ola de culoli”

Că Alexiei îi place la nebunie să picteze, parcă v-am mai povestit aici. Dacă nu, sigur pe contul meu de Facebook aţi tot văzut fotografii cu ea desfăşurându-se.

Zilele trecute, am dat curs unei invitaţii la o lecţie demonstrativă de ”dactilopictură” la Sarida Kids Club, un centru situat la doi paşi de casa noastră. Aflată într-o zonă de case, cocheta vilă în incinta căreia se află clubul m-a cucerit încă de la intrare. Jos, pupitrul de la recepţie era plin de tot soiul de chestii colorate făcute de copiii talentaţi: de la figurine din hârtie, la picturi pe coli de hârtie sau pe suporturi la care, eu una, nici nu m-am gândit că ar putea fi folosite la aşa ceva.

Bun, am ajuns cu 30 de minute mai devreme decât ora programată, aşa că a trebuit să aşeptăm până să ne vină rândul să pictăm. Între sala de dans/balet şi cea de pictură e amenajată o cămăruţă unde copiii se pot juca. Pentru că totul era perfect ordonat, nimic pe jos şi nici un copil în încăperea cu pricina, Alexiei i-a cam fost teamă să intre, să se joace. A avut nevoie de ceva încurajări. A aşteptat undă verde din partea mea, apoi… a trecut la atac. A răsturnat sacul cu jucării, apoi alerga după copiii apăruţi ulterior, cerându-le jucăriile, pe principiul că ea s-a jucat prima cu ele.

 DSC08267

DSC08273

Ah, am uitat să vă spun, de cum am luat-o de la creşă, i-am spus că mergem într-un loc frumos să pictăm o oră. După ce a procesat ea bine cele zise de mine, m-a întrebat, dornică să  se asigure că nu o păcălesc: ”Melgem a ola de culoli?”. Da, mergem la ora de culori. Ei, de cum am parcat în faţa clubului şi până a intrat în locul de joacă, Alexia mea tot turuia: ”Am venit la ola de culoli, am venit la ola de culoli!”. Mai are rost să vă spun ce de zâmbete a adunat cu replica asta?

Bun, revenind la locul de joacă devastat de Alexia, am avut ceva problemuţe când a trebuit să o luăm de acolo pentru a intra la cursul de dactilopictură. Nu pentru că s-ar fi răzgândit, Doamne fereşte! Ci pentru că Alexia nu voia să plece din camera de joacă şi să lase jucăriile împrăştiate. Aşa că, spre uimirea tuturor, inclusiv a mea şi a lui tati, cu o încăpăţânare mai ceva da a unui măgar, Alexia nu a ieşit din cameră până nu a lăsat totul aşa cum era când a intrat. Inclusiv căluţii i-a aliniat fix la dunga la care i-a găsit! De-ar face aşa şi acasă!!!

La lecţia demonstrativă, Alexia a fost jos pălăria! Mă aşteptam, căpoasă cum o ştiu, să nu vrea să facă întocmai cum i se arată. Dar nu! A făcut exact cum îi arăta doamna, ba chiar m-a lăsat să o ajut, fără să cârtească. Iar am descoperit un lucru care nu se întâmplă acasă. I-a plăcut să deseneze cu buretele, cu pensula, dar a fost cam în dubii când i s-a spus să pună arătătorul în culoare, apoi să puncteze pe carton. Nici după ce i-am arătat eu ce trebuie să facă parcă nu-i venea să se murdărească. Dar, după ce a privit la copiii din jur, a mai prins curaj.

DSC08282

DSC08291

DSC08312

DSC08309

Pe un carton rotund pe care, de regulă, ni se pun prăjituri sau fursecuri la cofetărie, am desenat un pepene. Pe o parte coaja verde închis, cu dungi verzi-deschis, iar la interior roşu cu buline negre (pardon, seminţe).

04072013047

04072013046

Trăgând linie, piticăi i-a plăcut foarte tare, iar noi am constatat următoarele:

  1. Alexia este un copil foarte docil, dar numai când vrea ea
  2. Alexia este foarte ordonată, dar numai când vrea ea
  3. Alexia este foarte receptivă şi deschisă la nou
  4. Alexia acceptă uşor indicaţii, dar mai mult de la alţii, din exterior

Detalii despre acest club, unde vă puteţi duce copii nu doar să picteze, ori să danseze, ci pentru muuuulte alte activităţi găsiţi pe site-ul lor, adică aici.

Acum vă las să ne admiraţi şi în varianta video, nu doar foto

4 Comments

  1. Exact asa pateam si eu…daca indicatiile veneau de la altcineva erau urmate cu strictete, cum ma bagam eu iesea incapatanarea la iveala.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close