”Ola de culoli” – part two

Gata, e oficial: suntem elevi la Sarida Kids Club. În fiecare joi mergem la cursul de dactilopictură. Săptămâna trecută a fost un demo. Ieri, însă, am intrat în pâine în mod oficial. Mie mi-a plăcut la nebunie, iar Alexia a fost încântată din prima clipă. Motivul: a primit pelerină mov, culoarea ei preferată. Mă rog, era lila, dar pentru ea tot mov se cheamă 🙂

De data aceasta am fost mai mulţi copii Sarida Kids Club ca la lecţia demonstrativă de săptămâna trecută. Dar nu a fost deloc haos. Mă gândeam că îi va fi greu Cristinei, profa de dactilopictură, să stăpânească atâţia copii, în mare parte în jur de 3 ani. Dar picii au îndrăgit-o din prima. Din câte am înţeles, cei mai mulţi erau la prima şedinţă. Deci nu se poate spune că micuţii erau familiarizaţi cu profesoara. Pe mine m-a fermecat femeia asta. O voce fooaaaarte plăcută, cu un limbaj pe înţelesul copiilor şi, cireaşa de pe tort, foarte darnică la capitolul laude şi pupici. Pupici pentru pici, fireşte.


DSC08390

DSC08408

Cel mai distractiv a fost pictatul cu degetele. Amândouă ne-am făcut ca nişte purcici. Dar n-a fost bai, pentru că acuarelele folosite de cei de la Sarida sunt foarte foarte uşor de îndepărtat. De pe mâini, dar şi de pe haine 🙂

DSC08413

DSC08417

Partea frumoasă a acestor cursuri este interacţuinea părinte-copil. Dacă la lecţia demonstrativă am crezut că trebuie să las copilul să facă singur treaba, ieri, Cristina tot insista ca şi părinţii să participe activ, chiar parte-n parte la realizarea capodoperelor.

IMG_7363

IMG_7367

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru că noi deja am obişnuit-o pe Alexia să se descurce singură, să fie independentă, nu m-am amestecat prea mult în desăvârşirea tabloului ei. I-am cerut voie să o ajut, dar am intervenit doar atunci când ea a solicitat acest lucru şi când vedeam că se poticneşte. În rest, în mare parte, s-a descurcat singurică. Deşi, mărturisesc, tare mă mânca să mă joc şi eu alături de ea. Am preferat să o las să se descurce singură, pentru a nu o enerva, căci începe să chiţăie rău atunci când ne băgăm peste ea.

Ca şi data trecută, Alexia a urmat instrucţiunile până la un punct, când a dorit să dea o notă personală. Adică pălăria căsuţei, care trebuia să fie roşie cu buline albe, asemeni unei ciuperci, în cazul Alexiei a ajuns să fie ceva… abstract. Ca, de altfel, tot desenul. Iată şi o comparaţie: în stânga desenul nostru, în dreapta unul care e realizat întocmai după indicaţiile profei.

DSC08426

DSC08427

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La final, Alexia a primit un premiu din partea Cristinei. O floricică. A venit tare mândră cu ea la mine şi mi-a dăruit-o. Apoi mi-a luat-o. Pe principiul: să nu zici că nu ţi-am dat o floare, dar o vreau înapoi 🙂

DSC08418

Şi la cursul de mişcare ritmică de după ora de dactilopictură Alexia a vrut să fie altfel decât ceilalţi. În timp ce noi (copii şi părinţi) dansam de mama focului, ne învârteam în jurul scaunelor, Alexia a preferat să ne ia scaunele aşezate în cerc şi să le pună în linie, ceva mai departe de noi… Apoi se plimba pe ele, şi, când ajungea la ultimul din şir, striga ”Uite, mami”, apoi sărea.

 

DSC08451

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: