Fii-mea nu e un copil fricos. Plângăcios, da. De la alint. Rar se sperie de ceva. Sau de cineva. Însă, teama de jucăriile gonflabile văd că nu i-a trecut. Anul trecut era prea mică, am înţeles de ce îi era frică să se aventureze în castelele gonflabile. Anul ăsta însă nu m-am lămurit de de, deşi am o vagă bănuială: sunt prea mulţi copii mai mari…
Am fost ieri seară în parcul lui Piedone şi am lăsat-o să se joace, asemeni multor copii, în acele jucării gonflabile. Deşi se teme să stea singură în aceste chestii, am găsit soluţia salvatoare:
