Ne-am supărat pe linguriţă. Rău de tot!

Săriţi cu idei, sugestii, reclamaţii – orice, numa’ ajutaţi-mă, căci nu mai ştiu ce să fac 🙁 După ce vă povesteam că Alexia mănâncă doar dacă îi dau linguriţa să îşi ia singură din castronel, de aproape o săptămână  mă confrunt cu o situaţie neplăcută. Mai exact, fii-mea nu mai acceptă să mănânce din linguriţă. Singurele chestii pe care le vrea cu linguriţa sunt iaurtul cu cereale şi MBS (mămpligă cu brânză şi smântână). Iniţial, am crezut că trece prin faza în care vrea să pape doar ce e alb, dar nu e chiar aşa. Asta pentru că refuză cerealele – care sunt albe. I-am schimbat mai multe cereale, dar nimic. Tot le refuză. Ca să nu mai zic că se face luna de când sare peste micul dejun!
Tot cam de o lună, a început să mănânce (din linguriţă) mai puţin ca de obicei. Am zis că e căldura de vină, căci şi astă vară nu a vrut să pape cine ştie ce. Dar, de cum i-am pus pe măsuţă bucăţele de pui la grătar, a mâncat aproape o pulpă superioară întreagă. De fapt, singurul mod în care mănâncă e cu mâna, fie că e vorba de carne sau de legume. Chiar şi piureul, dacă i-l pun pe masă, în formă de castel, îl papă cu mâna. Dar ia din el numai de 2-3 ori. Am zis că, dacă vrea aşa, aşa îi dau să mănânce, şi îşi ia ea cât îi trebuie. Eram convinsă că îşi face ea plinul şi prin metoda asta. Darde vreo 2-3 zile,  după masa de prânz, tot e mârâită. Am zis să încerc un biberon cu lapte+cereale. A ras pe nerăsuflate 260ml- de regulă bea 210-240ml. Deci, se pare, nu se satură doar din ce papă ea cu mânuţele. Aşadar, ce să-i fac să vrea iar să mănânce cu linguriţa? Nu de alta, dar mi se pare aiurea să revenim la regimul de la începutul diversificării, să o ţin pe lapte şi doar câteva “ciuguleli” de mâncare solidă… Ea aleargă non stop, deci trebuie să mănânce, să îşi reîncarce bateriile, nu?

Ştiu, Gabi, mi-ai zis că e o etapă, că o să mănânce ea când i se va face foame, dar nu e chiar aşa. Cel puţin nu la fii-mea 🙁 Dacă îi dau biberon la prânz, cât e trează, nu vrea. Doar în somn îl acceptă. Am lăsat-o o zi să văd dacă cere papa. De fapt, la fiecare mârâit (pentru că nu cere iam-iam, adică mâncare), am încercat să-i dau să pape, dar nu vrea. În ziua aceea abia seara, la culcare, a păpat mai mult biberon ca de obicei. Dar nu mă lasă sufletul să stau atât în expectativă…

14 Comments

  1. eu tot pe a mea o tin si zic sa mai ai putina rabdare, ca incet incet va manca singurica cat ii trebuie. 🙂 Stiu ca e greu, dar rabdarea iti va fi rasplatita.

    1. Ahaaaa! Deci ştii cum e cu răbdarea! Păi îţi întorc sfatul în ceea ce te priveşte. Ai răbdare, că şi la tine se vor rezolva lucrurile. Ştiu că, în cazul tău, e vb de ceva mai graz. Dar, ai răbdare şi vei fi răsplătită! Pup cu drag mami eroină (pt mine aşa eşti de acum încolo!)

  2. Stii doar ca fie-mea asa face de la 6 luni. Pur si simplu refuza lingurita. Dupa plansete zilnice (ale mele) am renuntat sa o mai fortez. Nu a trecut zi in care sa nu o incerc cu ciorba insa nimic nu a dat roade, asa incat ii administram imediat laptele. Au fost cateva sapt in care manca tot asa, carne la manuta. Evident, prea putin ca sa ii acopere necesarul. SE completeaza cu lapte din belsug.
    De 2 sapt insa baga supa si ciorba la greu. Solid insa DELOC la lingurita. Doar iaurt si banana. Cereale nu mai papa de la 6 luni. Refuza definitiv. Papa insa cu mana multe fructe.
    La noi treaba e asa: dimineata lapte (mai mult de 180 nu ia), la 10 banana, la 12 si ceva 150 sau 180 lapte imediat inainte de culcare, apoi la 2-3 cand se trezeste papa ciorba si fructe sau ceva carne dar putina, apoi la 5-6 iaurt si la 8 iar lapte (extrem de putin, maxim 60, imagineaza-ti).
    Inainte sa intru in echilibrul asta eram distrusa ca nu papa, stii bine, si am incercat si eu metoda infometarii. Am avut parte de cele mai sinistre crize de plans, ziceai ca are convulsii. C7um vedea laptele, cum se insenina si totul trecea. Asa ca am decis: bea cat lapte vrea si cand vrea. In rest, eu imi fac datoria sa incerc, insa ea decide. Am vb si cu pediatra care ma zapacea cu CE sa ii dau pana am tipat la ea si i=am zis ca ma intereseaza CUM, nu ce, ca ea nu vrea nimic. Si atunci mi-a zis sa ii dau ce vrea, ca de fapt n-am cum sa fortez nimic. Idots…
    Pup, vb

    1. Miru, şi eu am momente în care o las în ăace, căci nu în fiecare zi vrea să pape. Dar, în ultima vreme m-a cam scos din pepeni cu refuzul ei zilnic. Mereu mi-am spus că, lasă, că nu-i bai, îşi revine ea. Dar, nu mă pot abţine să nu îmi fac griji. Mai ales când văd că acum mănâncă simţitor mai puţin ca la 8 luni (când umpleam ochi castronelul cu păpică). Din ce Dumnezeu trăieşte ea, dacă nu mai vrea să pape????

  3. Zic s-o lasi singurica sa manance cat vrea ea si mai ales cum vrea ea. Las-o sa manance cu manutele, poate vrea s-o simta inainte, sa vada daca ii curge printre degete. Las-o sa verifice mancarea pana la ultima picatura. Daca nu baga in gurita, n-o forta. Da-i bibele fara cereale, s-ar putea sa nu ii mai placa cerealele. Nu’i bai daca mananca o saptamana mai mult lapte. Razvan si acum are perioade cand mananca cate 2 biberoane de lapte dimineata sau seara. De obicei, cand nu mananca f bine peste zi. Alteori e satul seara si nu mai vrea lapte. Cred ca stie ea mai bine cand vrea si ce vrea; vezi poate ii ies maselute, canini, sau poate s-a lovit pe la gingii cu vreun colt de paine/sticksuri. N-o mai forta, da-i bibele sau mancarea la orele de masa – aproximativ. S-ar putea s-o enervezi mai mult tot aratandu-i biberonul sau mancarica/lingurita. Incearca si cu o furculita de plastic sa ii dai papa. S-ar putea sa ii placa mai mult. Bafta!

    1. Mă gândisem şi eu să renunţ la cerealele din lapte la unul dintre cele 2 bibe… Dar cred că îi voi da lapte curat dimineaţa, poate aşa i se va face foame mai mare… M-am tot uitat la ea în guriţă, dar nu se arată nimic nou. Până la măsele, mai trebuie să îi iasă 2 incisivi de jos.

  4. Vorbesc din prisma unei mamici care stie prea bine ce inseamna refuzul mancarii…Uneori ma simt depsita de situatie si ma invinovatesc ca nu gasesc solutia salvatoare…
    Bebelusa mea are 1 an si o luna si drept sa spun nu stiu sa fi avut pana acum o masa dupa care eu sa ma simt victorioasa,implinita si …curata.
    Eu inca alaptez si inca nu m-am lamurit daca asta e un lucru benefic sau dimpotriva, duce tocmai la refuzul mancarii.
    Bebelusa mea e dotata cu castron propriu, lingura mare de metal ( e mai zgomotoasa),un sarman rechin care e indopat si de mine si de ea si masa se transforma astfel intr-un macel pentru bucatarie. Nici ea nu vrea decat cu lingurita ei. Am prins o smecherie zilele astea (dar nu tine de fiecare data): ii dau cu mana, ii moi paine in ciorba si ii dau cu mana. Are zile cand mananca mai mult ,are zile cand pur si simplu refuza cu totul orice. Dar nu a fost nicio masa pana acum sa nu fi fost completata cu sanul…Il cere, se vede ca-i e foame,dar nu vrea mancarea mea.Am schimbat retete, am lasat-o sa se murdareasca cat vrea, sa mance cu manuta ei…dar fara lapte nu e masa completa 🙁 …E bine dezvoltata, e energica si in plus de toate e voioasa si sanatoasa….Cred ca ne facem noi prea multe griji…Cred ca trebuie sa intelegem ca si ei au apetit fluctuant (ca si noi) si preferinte culinare (ca si noi).

    1. Exact prin aceleaşi stări trec şi eu. Sunt convinsă că şi la ei apetitul e fluctuant. De fapt, Alexia avea următorul obicei: la început de lună mânca ff mult, apoi 2 săptămâni abia se atingea de mâncare. Dar acum mă scoate din sărite faptul că de o lună nu mai mănâncă normal. Până la urmă, ai dreptate, poate că ne facem noi prea multe griji. Atâta timp cât e vioaie, nu am de ce să îmi fac griji, nu?

      1. Eu asa ma incurajez:D:D.
        Asa, si evitand sa vorbesc cu mamici cu copii mancaciosi:))).

        1. Dap, te oftici rău când vezi/auzi că alţii papă fără probl… Dar mie îmi trece. Aşa e fi-mea, e pe picioare, e sănătoasă, vioaie, asta e. Decât să o kinui, să o forţez, ca, după aceea să prindă frică de mâncat, mai bine o las în plata ei, revin la biberon, îi mai dau ronţăieli să bage ceva acolo, la stomăcel şi gata. atâta timp cât nu slăbeşte, sunt cât de cât relaxată. Dar nu pot să mint că o umbrp de teamă tot am…

  5. Of, cum te recunosc la primitul biberonului doar la somn. Costin se trezeste pe la 6-7 dimineata si de cele mai multe ori nu vrea sa primeasca biberonul pana nu i se face iar somn pe la 10.30, de-aasta de multe ori trebuie sa-i dau fructele inainte, ca sa nu stea nemancat de la 22.00 pana la 10.30 a doua zi.:( Si cum te recunosc si la nefunctionatul ideii “daca-i e foame, mananca!”- Costin abia ciugulea mancarea, de zici ca nu-i era foame si daca-i dadeam un biberon un pic mai tarziu il radea pe tot.:(
    Nu stiu ce e la voi, noi suntem mai in urma voastra, poate asa-si manifesta ea independenta. Si sa speram ca-i trece repede…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: