Miss „Miau-miau”

Ei da, nu am doar o fată frumoasă, superbă, ci şi două mâţe frumoase, superbe. Şi premiate pe deasupra! Ieri, adică sâmbătă 28 septembrie, am mers la Plazza România, la Expoziţia Internaţională de Pisici Starkatz,  pentu a ridica premiul câştigat de cele două blănoase miorlăite din dotare, Mica şi Kyra.

Să vă povestesc. Totul a început din-o joacă. Vecina mea de palier, Bianca, maaaare iubitoare de pisici şi mămică_cu juma’ de normă pentru mâţele mele, mi-a trims pe Facebook un link cu un concurs pentru pisici, „Aveţi cea mai frumoasă pisică?”. „Normal că am cea mai fruomasă pisică. Pisici, la plural!”, mi-am spus eu. La insistenţele Biancăi, am intrat în joc. Cum n-am vrut să fac discriminare, am înscris în concurs o poză cu ambele miţe. Adică p-asta:

Apoi am postat pe FB linkul către concurs. Au fost destui votanţi, astfel că, spre surpriza mea, cu o săptămână înainte de finish, am constatat că eram pe locul 9. Miza era să rămânem în primii 10 ca să primim un premiu. Aşa că am început să-mi rog cunoscuţii să le dea voturi miţelor mele. La final am fost pe locul 10, cu 71 de voturi, iar pentru asta trebuie să le mulţumesc celor care m-au suportat cât i-am bătut la cap şi mi-au votat blănoasele. MULŢAM!

Pentru ridicrea premiului, trebuia să mă prezint cu câştigătoarea, în cazul meu cele două miorlăite, la Plazza România. Ei cum să merg cu copilu’ şi două mâţe după mine? Aşa că am ales: mâţa mică (pentru că e mai uşoară şi mai sociabilă), plus copilul din dotare. Şi soţul, care, pe ultima sută de metri a anunţat că s-a învoit ca să  vină cu noi. Deh, mare realizare că mâţele noastre au câştigat un concurs la o expoziţie internaţională de pisici! Aşa că am plecat tuspatru sperând că vom primi cine ştie ce mega-premiu, având în vedere importanţa evenimentului. Recunosc, e prima oară când particip la aşa ceva, prima oară când înscriu pisicile la un concurs la care mai şi câştig.

Ajunşi la mall, ne-am învârtit minute bune până să găsim locul unde era adunarea pisicilor. Nu tu indicatoare, nu tu cineva din stafful mallullui căruia să îi cerem informaţii. Abia-abia am identificat locul unde se desfăşura expoziţia. Cum Alexia era nedormită, cu greu i-am putut intra în graţii. A vrut să ia toate mâţele de p-acolo la mângâiat, iar când am ajuns la Albastrele de Rusia, fii-mea plângea de mama focului să o scot pe Mica din cuşcă să o pun lângă celelalte „Mice mai mari” 😉

Noroc că am găsit colţul picturilor pe faţă. Pentru 10 ron, Alexia a ales să fie un iepuraş. „De ce nu vrei pisicuţă?”, o întreb. „Pentru că sunt fetiţele pisicuţe!”, spune ea arătând spre câteva puştoaice care se uitau la ea. Pam-pam!

După vreo două ore, finally, festivitatea de premiere. Una modestă, discretă, într-un colţ. Mă aşteptam la ceva pompos. Dar, repet, e prima mea participare la aşa ceva, deci e firesc să am alte aşteptări. Aş fi dorit să ridice Alexia premiul, dar ea deja îşi pierduse răbdarea, aşa că a luat-o tati de o toartă şi a dus-o la locul de joacă din mall. Şi uite-mă cum am rămas eu fără galerie la ridicare premiului. Vioam show, urale, aplauze.. Le-am avut. Pe ultimile.

Legat de premiu (iarăşi, lipsa experienţei şi-a spus cuvântul), mă aşteptam la ceva consistent, dar m-am ales cu o cutie din tablă cu diverse mâţe pe ea şi branduită „Royal canin”. Ah, şi un medalion pe care să scriu numele mâţei şi nr meu de telefon, în caz că miorlăita se pierde şi o găseşte cineva.

Ce să zic, mai mare deranjul… Învăţătură de minte să-mi fie! Măcar m-am ales cu ceva: mândria că am două frumuseţi confirmate şi că am văzut live nişte mâţe pe care doar la tv le admiram…