Mi-aş fi dorit să fi învăţat mai multe…

Mi-aş fi dorit să vin acasă cu tolba plină de informaţii legate de blogging şi, mai ales, de promisiuni din partea unor eventuali clienţi plătitori. Cel puţin cu aceste două dorinţe, în mare, am pornit marţi spre conferinţa Social Media For Parents 2014 (SMP, pe scurt). Am plecat cu aceste gânduri pentru că asta am înţeles eu că e tema, motivul pentru care suntem chemaţi la eveniment. Am fost tare entuziasmată că, finally, voi învăţa cum se face blogging la nivel profi, şi nu după ureche, că voi afla de la profesionişti ce şi cum cu setările (căci eu bloguiesc la modul: ”ia să vedem ce se întâmplă dacă apăs pe butonul X?”, ”cum mama zmeilor pot pune eu poza asta aici?”, ”ce pisici e ăla widget şi cod div sau html?”). Credeam că va fi o întâlnire între două, hai trei, tabere: bloggerii, cei dornici să-i plătească pe bloggeri şi ”specialiştii”, care să ne spună ce şi cum în materie de setări, trafic, siguranţă, google, facebook şi alte chestii care ţin de ”social media”. Astea erau în mintea mea. Multe dintre chestiile care mi-au trecut prin cap atunci când am zis că merg la SMP se regăsesc pe lista Laurei. Speram să mă întorc cu o tonă de cărţi de vizită şi promisiuni de la cei care vor postări plătite pe blogul meu, dar n-a fost aşa. Maybe next time, cine ştie?

Recunosc, nu m-am uitat cine prezintă, cine vorbeşte la SMP. E primul meu event de genul acesta la care am fost invitată, aşa că am ţinut morţiş să ajung. Am crezut că merg la un curs, la un training. A fost training, dar nu exact aşa cum îmi închipuiam. Însă, asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut. În primul rând m-am bucurat enorm că m-am revăzut cu multe dintre mamele din online cu care rar apuc să mă văd. A fost o ocazie bună să ne ”dăm la bârfă”, vorba Marei. Am făcut, chiar, poză de grup. Nu au fost la cadru toate-toate mamele din online cu care îmi face plăcere să vorbesc. Unele dintre ele au rămas pe la casele lor/serviciile lor sau erau în vacanţă. Chiar am numărat, la un moment dat, şi îmi ieşiseră vreo 10 la socoteală. Dintre cele prezente. Mai lipseau vreo 4-5 din gaşca mea de suflet.  Mi-a plăcut şi pentru că am descoperit nişte oameni care au spus lucruri interesante pentru mine, care (ţin să subliniez!) nu am termen de comparaţie, recunosc, la capitolul conferinţe şi alte adunări d-astea instructivo-educative adresate părinţilor. Am vorbit ce am vorbit cu fetele, am râs ce am râs cu ele, daaar, cel mai tare m-am distrat cu una bucată de Pizza de 3 luni. Pizza, adică sora Ozonului 🙂 Nu am văzut până acum decât pe Youtube bebei care să râdă în hohote, cu atâta poftă! Cu aşa copil frumos, cuminte şi râzăcios, chiar că îţi vine pofta de Pizza, pardon, de (încă) un bebel. Joe, să-ţi trăiască!

Dacă am început cu bilele, hai să nu zic negre, ci, mai degrabă gri la capitolul aşteptări (ne)satisfăcute, să trec şi la cele albe.

Dintre speakeri, bile albe primesc Urania Cremene, Gyorgy Gaspar şi Chinezu. Şi Bogdanei îi dau bilă albă, pentru că, deşi vizibil gâtuită de emoţii, a fost funny şi nu s-a bâlbâit. Iar Ioana mi-a plăcut pentru că are o mâţă demenţială, de altfel singurul personaj care a apărut pe blogul ei cu meclă cu tot 🙂 Funny, dar tare timid, a fost şi Valentin Vesa, de la care am aflat ce setări să fac la FB pentru mai multă intimitate. Iar Daniel Osmanovici, prezentatorul Observatorului, a fost ”devorat” de audienţă. În sensul bun. Şi, după ce a povestit că ştie cum se foloseşte pompa de sân, doamnele au decretat: e funny tipu’ şi ştie cu ce se mănâncă parentingul.

Acuş încerc să le iau pe rând.
Pe Urania am văzut-o & ascultat-o prima oară. A fost dragoste la prima audiţie. A spus nişte chestii de bun simţ, ceva ce, inconştient sau nu, ştiam, doar că nu mi le ordonasem eu în căpşorul ăsta împrăştiat. Pe la jumătatea discursului ei, am decretat: cred că ea va fi cea mai tare ”spicăriţă”. Dar nope, a apărut psihologul clinician Gyorgy Gaspar, căruia i-a turuit guriţa mamă mamă! A spus lucruri frumoase, am râs,  am plecat acasă cu două chestii care mi-au plăcut maxim: cuplu fericit = copil fericit şi că oamenii care îşi gestionează cu succes relaţia de cuplu fac faţă şi mai bine relaţiei părtinte-copil. La finalul discursului psihologului, am decretat: a fost mai tare ca Urania (scuze, Urania). Apoi a apărut Ioana în peisaj. Trebuia să ne dea ponturi despre cum să faci un blog să crească. Nu a avut reţete miraculoase, doar ne-a spus despre ce a scris ea pe blog şi că mâţa ei cea tunsă a făcut un super-trafic. Asta m-a făcut să râd. Am două mâţe, le rad, deci fac dublu trafic. M-am scos! 😉 De Osmanovici nu mai zic, că am scris mai sus. Doar că l-am omorât cu mesajele de felicitări & stuff imediat după ce ne-a împărtăşit din experienţa lui. Ei şi amu vine cireaşa: Cinezu!  Mno, a fost … nu ştiu cum să descriu ce a fost. Am râs, muuult, mi-a plăcut, m-a făcut să uit de telefon şi de postările în real time pe FB, de teamă să nu ratez vreo glumiţă, vreo informaţie de-a lui.  Om cu 3 copchii acasă, cu un simţ al umorului al naibii de dezvoltat, cu un accent fain şi un tip care ar trebui să ajungă în comă alcoolică dacă ar ieşi la bere cu atâţia oameni câţi îl învită. Deci, clar, el a fost the most, cel mai extra mega interesant&amuzant speaker (scuze the rest of you all).

Şi, dacă tot am pomenit de Chinezu, iată cum a tradus el un dialog blogger-PRist

Adică:

Asta a fost, pe scurt, despre SMP 2014. Probabil voi reveni punctual cu ce mai îmi amintesc, după ce mă mai organizez.

8 Comments

  1. Baaaai, cum ma, bebelita era Pizza? Ce aiurita sunt, vezi daca nu-si pun femeile astea poze cu moacele sa le recunoastem. Mi-a superplacut de ele!

  2. mie partea de networking mi-a placut cel mai mult, pentru ca majoritatea informatiilor primite o stiam. au fost si cateva info noi, dar atatia oameni am intalnit, de-astia grei, cu care nu m-am mai vazut demuuuult, incat clar a meritat! de altfel, asteptarile mele nu erau foarte mari si am plecat din start catre eveniment cu gandul la networking. dar chiar si asa, asteptarile mele nu prea mari, au fost depasite, eu il declar nu un eveniment perfect, dar unul de succes. si daca te uiti la cata cerneala virtuala s-a scurs pe tema acestui eveniment, si-au atins scopul!

    1. Eu, dacă nu am mai fost la chestii de genul, e normal să plec la drum cu aşteptări mari. Mai ales că sunt avidă, un burete care vrea să absoabă cât mai multe info. Şi, aşa cum spunea Chinezu, vreau ca bloggingul să devină nu second job, ci first! Aşa că trebuie să învăţ, nu?

        1. Merci, merci, dar mă încăpăţânez să mă consider în continuare o începătoare, căci sunt atâââât de multe chestii pe care nu le ştiu despre bloging şi bani din asta despre care, se pare, nu vrea nimeni să vorbească pe şleau, să împărtăşească şi altora la început de drum… Eu, în naivitatea mea, credeam că despre asta se va vorbi, cu subiect şi predicat. Dar şi ce s-a discutat mi s-a părut util, aşa că nu pot spune că am venit degeaba la SMP

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: