matematica-clasa-a-treia-foto blogulmamei.ro

Matematică de clasa a treia: câte picioare are rața? Câte boabe de porumb sunt?

Pe vremea mea, maică, parcă matematica era mai ușoară. Asta mi-am tot zis-o văzând nebunia de pe internet cu unele exerciții la mate pe care copiii din ciclul primar trebuie să le rezolve. Celebrele exerciții cu cerințe care te bagă în ceață atât de tare, că nu mai știi ce operații matematice să faci și ce mama zmeilor vrea să zică autorul cu cerința scrisă într-o limbă română de neînțeles. Adică o cerință formulată în cuvinte din limba română dar care, puse unele lângă altele, nu au sens, ori au mai multe sensuri/interpretări.

Cum fii-mea e în clasa a treia, clar mă lovesc și eu de exerciții la matematică ale căror cerințe mai mult mă bagă în ceață, iar copilul se uită la mine neștiind ce să mai creadă: ”Băi, da’ mama asta chiar nu știe să rezolve exercițiile astea?”. Păăăăi… nu chiar! Pentru că, zic eu, pe vremea mea, cerințele exercițiilor la matematică erau, parcă, mai simple.

Și nu, nu zic că e rău acum că îi pune să folosească un larg bagaj de cunoștințe pentru rezolvarea unui exercițiu de matematică. Dimpotrivă, e bine că le pune creierul la muncă, pentru că nu îi limitează doar la operații matematice. Provocarea e pentru noi, adulții! Pentru că ei, copiii, le rezolvă cu ochii închiși.

Acum, matematica nu mai e doar matematică! E și cu logică, și cu română, și cu… și cu…. și cu…. Adică, atunci când e pus să rezolve un exercițiu la mate, copilul nu trebuie să se gândească doar la cifre și la relațiile dintre acestea. Ci, trebuie să deslușească ghicitori, să rezolve, întâi, enigma cerinței (adică un fel de ”ce a vrut să spună poetul”), să facă apel la cunoștințele generale acumulate, abia apoi să găsească soluția matematică. Ei și vedeți voi, cei din generația mea, aici e marea noastră problemă, marea noastră indignare. Că în școala generală noi nu am fost învățați așa, să gândim pe mai multe paliere, cum se face cu ăștia micii. De aici și dificultatea, pentru unii dintre noi, în unele cazuri – să nu generalizez.

Matematica era aia cu cifre, zoologia era zoologie, logica era logică, limba română era limba română. Acum, e cu de toate peste tot. Adică, nu poți rezolva un exercițiu la mate, dacă nu știi câte picioare are găina. Nu poți face operația corectă la mate, dacă nu îți pică fisa că trebuie să îl pui și pe Gigel la socoteală atunci când trebuie să spui câte timbre are fiecare copil, dacă Gigel vrea să le împartă cu Ionică și Popică pe toate pe care el le-a adunat într-un an.

Dar să revin la rață și la picioarele ei, nu?

A avut fii-mea un exercițiu la mate pentru care a trebuit să fac apel la logică, la gramatică, la zoologie și la matematică, firește. Se dă următoarea cerință:

matematica-clasa-a-treia-foto blogulmamei.ro

La prima citire, eu am zis că sunt în total 17 găini și rațe (deci, adunate găinile cu rațele sunt 17!). Eh, de unde mama zmeilor să știu care sunt mai multe, că pot fi 2 găini și restul rațe, logic, da? Așa zic eu. Dar nu e așa!

Apoi, am făcut socotelile gândindu-mă la câte picioare are fiecare animal din curte. Deeeci, trebuia să am un minim bagaj de cultură generală, de cunoștințe zoologice. Ia și numără picioarele animalelor, Cristino! Am adunat toate picioarele animalelor despre care știu că sunt în număr de X fiecare.

Un iepure are 4 picioare, deci 4X4=16

O gâscă are 2 picioare, deci 2X2=4

O găină are 2 picioare, deci 17X2=34

16+4+34= 54 de picioare în total au animalele despre care știu exact câte sunt în curte.

Din totalul de 74 de picioare le scad pe cele 54. Deci, 74-54= 20 de picioare care nu au ale cui să fie decât ale rațelor. Dar o rață are 2 picioare! Și eu trebuie să spun câte rațe sunt în curtea vieții. Deci, 20:2= 10 rațe, vedea-le-aș friptură pe varză!

Ei, și uite așa am folosit o grămadă de cunoștințe pentru a rezolva un exercițiu de clasa a treia.

În încheiere, vă mai las un alt exercițiu. Tot de clasa a treia. Iar răspunsul CORECT este…?

matematica-clasa-a-treia-foto blogulmamei.ro
Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like…
Mă poți urmări și pe FACEBOOKpe INSTAGRAMdar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).
Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.

Join 14,186 other subscribers

Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.

One Comment

  1. Unele probleme ni se par noua parintilor mai grele decat li se par copiilor. Pana la urma, daca stai bine sa te gandesti trebuie mai intai ca un copil sa stie cam cate picioare au animalele/pasarile si apoi e numai chestie de operatii simple gen adunare , scadere, inmultire etc. Cred ca si noi parintii exageram si vrem sa dam senzatia ca ii vrem liberi de teme si scoala dar ii trimitem la “n” chestii extrascolare …Oricum scoala si matematica, intr-adevar nu mai sunt ca “pe vremea noastra” :))))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: