Nu e neagră, nu e sărată, nu are alge, nisip ori rahați plutitori. DAAAAR are valuri. Practic asta e singura asemănare cu Marea Neagră: valurile. Însă e mai curată decât marea. Un alt avantaj: nu te bălăcești în ea pe ritm asurzitor de manele, amestecate cu house, dance sau ce alte ritmuri urlă în boxele de pe Litoral. Este vorba despre piscina cu valuri din incinta Divertiland. Un super aquapark / waterpark /parc acvatic aflat la ieșirea din Bucureși, la kilometrul 13 pe Autostrada București-Pitești.
M-aș fi bălăcit ore-n șir în valuri. Doar că măria sa, ”șefa Alexia” nu mi-a dat voie să stau nici la doi pași de ”apa care se mișcă”. Pentru că nu-i place ei și nu vrea să intre.
Speram și eu că o pregătesc pentru intrarea în mare de anul acesta, că o voi ajuta să scape de teama de valuri, să nu mai pățim ca anul trecut, la mare. Dar nope, nici o șansă. Nici măcar o poză n-am apucat să fac, să vă arăt minunea cu valuri. Așa că am rămas doar cu gândul la piscina cu o apă curată curată-curată și cu ochii ațintiți pe Olandezul și a sa familie distrându-se de milioane în valuri.
Dar nu mă plâng, că am avut din plin alte opțiuni. Teoretic, oferta a fost bogată, practic, pitica a fost rezervată și posesivă, așa că a trebuit să stau prin preajma ei. Hai, totuși, să încep ”compunerea” mea cu începutul, că așa am învățat la școală 😉
Debarcăm noi cu cățel, cu purcel din mașină, golim portbagajul de genți de plajă, traiste cu găletușe, lopețele și colace și dăm să intrăm pe tărâmul distracției. Doar că un sunet asurzitor ca de tren ne face să ne întoarcem privirile. Dap, era chiar un tren. Unul care se pregătea să plece din stație. ”Wow, trece trenul p-aici!”, ne-am mirat noi. Cred că aveam niște priviri atât de tâmpe, că un paznic din parcare se arpopie sfios de noi. ”Știți, puteți ajunge și cu trenul aici”. ”Da, mă, bine, și cu Pegas, calu’ zburător pot ateriza la Divertiland, dacă mă încordez mai tare”, îmi zic eu în sinea mea.
Dar omul, bineviotor de altfel, se simte nevoit să ne dea explicații, cam așa cum dăm noi copiilor noștri: sacadat, pe un ton mieros, să fim siguri că au băgat la tărtăcuță ”Da, doamnă, luați trenul de la Gara de Nord, vă costă 2 lei și oprește chiar aici, la noi!”. Da, dom’le, trenul oprea chiar în fața Divertilant. Cool, man!
Și, dacă tot suntem la capitolul transport, mai aveți două variante:
- Una gratis, asta dacă preferați să mergeți cu microbuzele branduite Divertiland, pe care le puteți lua din zona Turbohale, stația de metrou Păcii
- Cea de-a doua variantă: cu autobuzul RATB 236 (nu uitați să validați cardul de călătorie când urcați 😉 ). Îl puteți lua de la Eroilor și care are capăt de linie chiar în parcarea Divertiland. După cum vedeți, toate drumurile duc la Divertiland.
Bon, cu aceste informații extrem de utile, am purces spre distracție. De cum am intrat, prima care mi-a sărit în ochi a fost piscina cu valuri de care zisăi mai sus, așa că nu mă repet. Poate când va veni și ta-su cu noi, îi voi plasa plodu’ fricos și rușinos, care vrea să stea doar cu mami, ori tati, iar io, mami, mă voi sparge-n figuri pe valuri. Și pe tobogane, că la Divertiland sunt gââârlăăă, de toate mărimile și pentru toate gusturile.
Doamne ce-am mai privit cu jind la ele! Dar, deh, copchila nu și nu. Și, decât să îi provoc o criză de plâns sau să se sperie pe tobogane, am preferat să stau la mal, să mă joc cu găletușa, lopețica și cu biberonul în apă. La mal! Să nu carecumva să intrăm în apă. Noooo! Dacă se udă donșoara? Că la ștrand/mare, nu vrea în apă, pen’ că se udă, dar la grădi se bălăcește la chiuvetă de nu le ajung doamnelor două rânduri de schimburi :). Las’ că trecem noi și peste asta!
Ah, dar ce spun eu aici? Am intrat la apă. Eu, că Alexia a stat moț, pe mine. M-am suit pe un colac maaaaare cât casa, mi-am îndesat posteriorul în gaura colacului, apoi hop! moțata călare pe mine. Și ne-am lăsat purtate de curent de jur împrejurul parcului acvatic.
Am plutit vreo 10 minute, apoi căprița și-a adus aminte că nu voia în apă, așa că am tras la mal. Apoi ne-am mutat cartierul general în punctul din care pornisem în aventura plutitoare. Aşezându-se pe un colac, fii-mea ordonă: ”Fă-mi pojă să pui pe feisbuc, pe catol”. Şi am făcut poză de Facebook. Fix când se răsturna ”găleata” cu chip de faraon…
Aici, la mal, după cum am zis, ne-am jucat cu găletușa, stropitoarea, biberonul, lopețelele și farfurioara aduse de acasă. Am avut parte și de un mic-mic incident. Donșoara s-a aventurat pe trepte în timp ce o pozam. Și a tot pășit ea așa, relaxată, că, la un moment dat, s-au terminat treptele, iar ea s-a trezit că apa îi trece de bărbie. Nu era adâncă, doar 0,80 de cm avea.
Dar spaima a fost destul de mare. S-a agățat de mâna mea și, văzându-mă că râd, n-a știut ce să facă: să mă imite, sau să dea drumul lacrimilor de crocodil? A ales o a treia variantă: s-a cărat. După incidentul acesta mi-e clar: trebuie să mergem la cursuri de înot. Amândouă, căci nici eu nu știu să înot. Dar groaza că mi s-ar îneca fata, cred, m-ar învăța subit să înot spre salvarea ei.
Am avut și pauză de stat la mal, când Alexia a mers să-și comande ferm ceva de la bar. ”Un șuc de potocale”. L-a vrăjit pe barman, dar nu suficient cât să primească băutura gratis. Poate când o crește… Alexia, nu barmanul
În cele șase ore petrecute pe tărâmul distracției, cinci le-am petrecut la mal, lângă colace. A udat colacul, pentru că îi era cald, bietul de el:
Apoi a udat-o pe mami… şi aparatul foto, victimă colaterală
A alergat cu colacul pe plajă, tot păcălindu-mă că vrea în apă. Dar, când am vrut să trec la fapte, hlizită, îmi spune: ”te-am păcălit!”
Daaar, am mai și țopăit, căci noi am nimerit într-o zi în care se sărbătorea începutul vacanței, așa că am avut parte de multe jocuri și activități din partea organizatorilor, cu spijiniul prietenilor noștri mai vechi de la BluParty. Pictura a fost cea care a atras-o pe Alexia. Nu m-a mirat.
Am jucat un fel de ”scaunele”, dar, în loc de chestiile cu patru picioare, trebuia să revenim fuga fuga pe o bulină. A vrut doar cu mami, care mami, la un moment dat, şi-a luat tălpăşiţa, lăsând copilul să se descurce/acomodeze singur. Am rămas printre ultimii cinci.
Apoi am dansat Macarena, Meneaito și ne-am jucat de-a șoarecele și pisica. Adică am scuturat o pânză mare ca pisicile de pe ea să nu vadă pe unde se ascundeau șoarecii de desesubt.
Şoarecele:
Apoi am mers să pictăm și să ne pictăm. Mă rog, Alexia. Am plecat acasă cu o morișcă pictată după cum i s-a pus pata donșoarei…
Cu un chip de airci şi niște aripi de fluture…
Aripi care au atras atenția cuiva de-acasă:
În concluizie, au fost 6 ore foarte distractive, norocul nostru că am prins o zi în care nu era atât de aglomerat și am putut să ne plimbăm în voie, am avut încredere să las copilul singur, căci îl zăream destul de ușor unde se ducea și nu o pierdeam prin mulțime.
Am fost inspiraţi să mergem după o zi şi o noapte ploioase. Apa, ce-i drept, a fost cam rece. N-ar fi rău dacă patronii ar găsi o variantă, un sistem de încălzire a apei pentru astfel de zile. Sunt convinsă că şi-ar recupera investiţia repede, căci mai mult ca sigur vor fi mulţi cei care vor veni să se bălăcească în apă caldă după o zi ploioasă…
Ar fi fost perfect dacă tati ar fi avut și el liber și ar fi mers cu noi. Dar, uite, asta rămâne de încercat data viitoare, căci e un loc unde ai de ce să revii.
*Întrarea este 50 de lei în cursul săptămânii, dar accesul e gratuit la tobogane și alte chestii distractive. Doar ”consumabilele” se plătesc: sucul, berea, mâncarea și alte cele din categoria asta. Copiii de până la 3 ani nu plătesc bilet. Informații și bilete (unele la reducere) puteți găsi pe site-ul lor sau pe pagina lor de Facebook, pe care vă invit să le urmăriți pentru a afla ce promoții, concursuri și alte surprize vi se pregătesc. Mi-a șoptit mie cineva, nu spui cine, că mai mereu e câte o surpriză pe paginile lor. Așa că, stay tuned.
*Sunt foarte mulți ”salvamari” și, oricum, nu te poți îneca, pentru că apa e mică.
*Au bazin și zonă de udat/stropit pentru copiii mici, gen 1-2 ani (pe partea dreaptă, la intrare, lângă foișor). Deci chiar e loc de distracţie pentru toate vârstele.
Eu zic sa multumesti ca sta la mal!! Ai mei altceva nu fac, decat pe topogane…. iar eu pazesc bagajele! Avem asa, un fel de conventie, dupa 2-3 ture, imi mai faci si mie cu mana, sa vad ca nu ti-ai rupt gatul. Si se dau pe alea mari, nene, de-mi sta inima mie… na, m-am dus si eu, daca s-au dat ei…
Da, ştiuu cum sunt ai tăi, că m-am tot dat anul trecut cu ei, la Braşov. Alexia e mică acum, dar sper când se măreşte să ne dăm în tandem. Să stăm numa’ pe tobogane, iar tati să păzească hainele 😉
Ehe, ce frumos!
De abia astept sa merg si eu, mai ales ca stau la 5 minute de Divertiland:))
Distracţie plăcută!!