Maratonista

Mai nou, aşa ne distrăm noi afară:

Şi o ţine aşa mult şi bine. Ce mă uimeşte e că nu oboseşte. După vreo 2-3 ore de alergat în stilul ăsta, dacă încerc să o pun în căruţ, urlă şi se contorsionează mamă-mamă!
Iar dacă se întâmplă să o atragă altceva, lasă căruţul. Dar Doamne fereşte să audă cum scârţâie roţile căruţului ei, sau să vadă că altcineva atentează la el, că porneşte glonţ spre “criminal”, şi, cu un ţipăt asurzitor, însoţit de o forţă nemaivăzută, îşi ia jucăria şi pleacă! Iar dacă vreo altă fetiţă are căruţ, îl ia şi pe acela şi împinge când la unul, când la altul.

Măcar ştiu că dacă aleargă cu acel căruţ, sunt mult mai mici şansele să cadă. Mi-am dat seama de asta după ce am analizat îndelung situaţia. Aşa că, deocamdată, îmi mai trag şi eu sufletul şi îmi ţin spatele drept :))

9 Comments

  1. Asa face si nepotelul meu, deja a stricat primul carut de acest gen , iar acum la al doilea are si tendinta de a se urca in el…sau pe el mai bine zis 🙂

    1. Încă nu dă semne că ar vrea să se urce în el. Dar adună jucării de la copiii din parc şi le pune în căruţ :)) Să vedem cât ne ţine căruţul că deja a trebuit să îi cos materialul pe la margini că a cedat

  2. Plimbareata mica si dulce!:) Abia astept sa ajungem si noi sa impingem un carucior ca asta….deocamdata ma omoara de spate pe-afara….merge ce merge, oboseste, se aseaza, dar asta asa in jumatate de minut, iar eu tot aplecata trebuie sa stau…

    1. He-he, eu am trecut de faza asta. Dar, să ştii că tot nu pot sta liniştită, tot mai alerg pe lângă ea, uşor cocoşată, gata să intervin când se pregăteşte să facă buf. Nu de alta, dar ia viteză şi nu ştie să pună frână decât pe burtă :))

  3. Buna seara, mamici!As dori si eu un sfat va rog!
    Am fetita de un an si jumatate care nu mai vrea decat in mod exceptional in carucior, vrea mai mult pe jos, dar nu vrea sa o tin de manuta si mai ales nu vrea sa mearga in directia in care trebuie sa ne indreptam.I-am cumparat niste hamuri din acelea, dar tot nu imi par eficiente, fiindca se impotriveste f des, mie nu imi place sa o smucesc si de fiecare daat cand nu ii convine ceva se aseaza in fund si incepe sa planga urat.Ce ar fi de facut?Va multumesc mult!

    1. Exact la fel face şi Alexia! Când se trânteşte în fund, o las acolo, îi ignor fiţele. Mă fac că plec (dar trag cu coada ochiului la ea). Depinde, desigur, şi de situaţie. Uneori, pe un ton ceva mai răstit îi spun “sus”. După 2-3 de “sus” se ridică de parcă nu a supărat-o nimic. O felicit, o pup şi continuăm drumul… vreo 5-6 metri, apoi îşi aduce aminte că voia să o ia în alt direcţie. Şi iar repetăm povestea. Când merge în altă direcţie, încerc să-i distrag atenţia spre drumul bun. Fie îi duc căruciorul ei spre direcţia dorită, fie o dăm în joc “stai că te prind”… Uneori merge, alteori nu… De regulă, mă adaptez situaţiei. Iar dacă plânge şi plânge că vrea doar ca ea, o las puţin ca ea, apoi încerc din nou ca mine. Când mă lasă nervii (căci se întâmplă şi asta), o pun în căruţ şi plecăm din locul respectiv. O las să urle, o ignor, nu vb cu ea şi, după câteva minute + ceva de ronţăit, ori un şerveţel umed cu care să se joace, se calmează. Imediat după ce s-a calmat, ca recompensă, o pun pe jos iar să alerge, iar eu ca umbra în spatele ei. Nici ea nu vrea de mână sau ţinută de haine. Întinde mâna la mine doar când ajunge la bordură şi îi spun “mâna!”. În rest, se smuceşte să nu o ţinem de mână. La vârsta asta nu poate înţelege, nu ştie ce e aia constrângere. Aşa că aştept să mai crească şi să înţeleagă explicaţiile pe care i le voi da. Oricum, şi acum îi explic, deşi ştiu că nu înţelege, dar merg pe principiul “exerciţiul e mama învăţăturii”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: