A trecut ceva vreme de când nu v-am mai povestit despre noi. Asta pentru că am preferat să savurez momentele plăcute, care vin în cascadă. De ceva timp, jocul favorit al Alexiei este “mami, vreau înapoi în burta ta”. Adică se urcă pe mine, iar eu trebuie să îmi imaginez că ea este din nou în burta mea şi să îi arăt cum făceam atunci când creştea în pântecele mele. Şi mă mângâi pe burtă, mă rog, o mângâi pe ea, şi îi vorbesc ca atunci când era doar un ghem şi avea loc în burta mea. Acum, că e mare, deh, are aproape 6 ani şi e aproape cât mine de înaltă, îi tot spun că nu mai are loc, că este destul de mare. “Nu-i nimic, mă mănânci şi am loc. Dar să mănânci şi o jucărie, te rog, să nu mă plictisesc acolo, în burta ta”.
Dar să nu credeţi că e atât de simplă treaba asta cu “mâncatul copilului”. Nuuuu! E un adevărat ritual.
-Mami, vrei să mă mănânci?
-Tu ce crezi?
-Că da, pentru că sunt delicioasă
-Vezi că ştii
-Bine, hai să mă mănânci
-Stai să îmi iau o furculiţă
-Nuuu, nu aşa
-Bine, atunci mă duc să pornesc cuptorul, pentru că am poftă de un copan bine rumenit
-Nu aşa, maaami!
-Dar cum?
-Mai întâi trebuie să mă prinzi
-Şi dacă te prind, mă laşi să te mănânc aşa cum vreau eu?
-Da, dar nu mă prinzi atât de repede. Eu am viteză, pentru că pe planeta mea eu fug repede (n.m. fii-mea încă o mai ţine langa că e de pe altă planetă!)
-Ia să te văd cât de repede fugi
Şi aşa începe cursa, chiţăiala şi, în final, momentul delicios: mănânc copilul. De unde apuc, că nu stă locului neam.
Un alt “joc” preferat de-ale Alexiei este acela de a-i povesti cum s-a născut. I-am arătat o dată poza cu ea în burta mea, înainte să vină pe lume, i-am povestit cum m-a tăiat doctorul pe burtă ca să o scoată de acolo şi, de atunci, mă tot pune să îi povestesc.
Acesta este unul dintre jocurile noastre indoor, că outdoor avem altele 😉
Sunt convinsa ca e super la voi acolo! E tare ghidusa printesa ta!
daaaa, ne distrăm de milioane! Mulţumim 😉