Cum sunt afectați copiii de separarea părinților? Cum văd copiii această separare? Am aflat asta azi, în drum spre școală, asistând cu Alexia la discuția (nu pe un ton calm) dintre o mamă și fiul ei, de vreo 7-8 ani. O redau mai jos, aşa cum mi-o amintesc.
Concluziile le trageți voi! Cert este că scena de azi dimineață și discuțiile cu Alexia m-au lăsat mască. Cum vedem noi, adulții, separarea părinților, și cum o văd copiii. Oricât ai încerca să le explici, ei o văd, invariabil, într-un singur mod: ”părinții nu mă mai vor”. Trist!
- Mami, de ce nu vrei să mă mai vezi?
- Nu am zis asta!
- Dar, o să pleci!
- Da, pentru că așa trebuie.
- Înseamnă că nu vrei să mă mai vezi.
- Ba da!
- Dar nu în fiecare zi! De ce mă trimiți la Focșani și tu pleci în America? Ia-mă și pe mine!
- Nu pot. Acolo e serviciul meu.
- Vine și tati cu mine, își ia o cameră la hotel și stă acolo, dacă nu vrea să fie cu noi, iar eu stau cu tine.
- Ți-am mai explicat: acum, acolo e casa mea.
- Da, știu, nu vrei să mă mai vezi!
- Ba da, vreau, dar nu se mai poate, că eu nu mai locuiesc cu tati.
Copilul devine și mai nervos și începe să plângă. Totul se încheie cu replica lui (dureroasă, de altfel).
- E clar, nu mai vrei să fii cu mine!
Alexia mea, care e foarte vorbăreață și foarte jucăușă în fiecare dimineață în drum spre școală, mă ținea strâns de mână și tăcea. M-a strâns de mână tot drumul. Mi-am dat seama că ascultă discuția mamă-fiu. Nu am întrebat-o nimic. Am lăsat-o să asculte și eram convinsă că urma să mă întrebe ceva legat de discuția celor doi. La semafor, când îi ajungem pe cei doi din urmă, Alexia mă întreabă, nu suficient de încet, încât protagoniștii să nu audă:
- Mami, de ce mămica aceea nu vrea să își mai vadă băiatul?
Am văzut cu coada ochiului cum mămica aceea se întoarce spre noi. Iar copilul ei s-a oprit din plâns. Recunosc, m-am simțit stânjenită. Apoi, am încercat să îi explic:
- Mami, sunt situații în care părinții nu mai pot locui împreună. Se întâmplă ca oamenii mari să nu se mai înțeleagă. Din vina lor. Doar a lor, nu și a copiilor. Sau, mai sunt situații în care copiii nu mai pot locui împreună cu părinții, pentru că aceștia pleacă să muncească în alte țări. Uneori, pleacă doar un părinte, sau chiar amândoi.
- Și ce fac copiii?
- Rămân cu bunicii, sau cu alți membri ai familiei.
- De ce părinții pleacă de acasă?
- Ți-am explicat mai devreme. Fie pentru că nu se mai înțeleg, fie pentru că au găsit un serviciu în altă țară. Uneori, în România nu poți avea un serviciu din care să câștigi suficienți bani să poți să te descurci cu multe cheltuieli. Și, decât să nu aibă bani din care să cumpere mâncare, să plătească facturi, rate la bancă, haine, rechizite și jucării, se duc în altă țară să muncească și să trimită banii acasă, la familie.
- Dar, mama aceea nu vrea să îl mai vadă pe băiatul ei. Ai auzit ce a zis el.
- Ba vrea să îl mai vadă, că de asta a venit în România și acum era cu el.
- Dar, a zis că are altă casă.
- Mami, nu știm exact ce se întâmplă în familia lor. Dar, eu cred că, dacă nu voia să își vadă copilul, nu mai era acum, aici, cu el, nu crezi? De ce ar fi fost acum cu el dacă nu voia să îl vadă?
- Da, cred că da. Dar el plângea și ea nu trebuia să mai plece.
- Și crezi că ea nu suferă că trebuie să plece, că nu e lângă copilul ei?
- Nu știu, pentru că îl certa.
- Atunci când un părinte își ceartă copilul, asta nu înseamnă că nu-l mai iubește. Știi că mereu îți zic și eu asta, când te mai cert.
- Da, dar tu nu pleci de lângă mine. Tu ești mereu cu mine și mă ierți dacă te supăr. Asta e iubire.
Situația asta mi-a amintit de divorțul părinților mei, dar și de faptul că mulți părinți nu iau în calcul cum să își pregătească emoțional copii pentru această etapă. Așa că am cerut părerea unui psiholog, care mi-a vorbit prin ce trec copiii atunci când părinții divorțează, dar și ce pot face părinții pentru copiii lor.
Ma doare inima! Parintii mei au divortat cand aveam 14 ani. Nu voi uita niciodata cum m-am simtit atunci. E foarte greu!
E dureros când părinții se despart și din păcate suferă copii…