Mai răruţ că… n-avem când

De azi am început exerciţiile de recuperare cu Alexia pe care le facem la Centrul de Recuperare pentru copii Dr Nicolae Robănescu, situat în spatele spitalului Marie Curie. Şi, pentru că voi fi mai mult pe la spital+pe drumuri cu ea, nu voi mai avea atât de mult timp de blog. Astfel că voi posta mai răruţ, în funcţie de timp şi de posibilităţi. “Distracţia” va dura vreo 2 săptămâni. Voi reveni cu impresii şi, poate, filmări de la exerciţiile de recuperare. În caz că vă întrebaţi pentru ce face Alexia exerciţii, iată  aici şi aici răspunsul.

Pe scurt, prima zi a fost ORIBILĂ. Am stat cu orele pe holuri pentru a aştepta să-mi vină rândul… Până să intrăm în primul cabinet (după o aşteptare de vreo 2 ore) Alexia a adormit. A trebuit să o trezesc, a început să plângă, s-a liniştit, a adormit la loc. L-am suntat pe tati să vină cu un biberon cu lapte căci trecuse de ceva vreme ora de masă. Şi, cum nu aveam cum să-i dau papa solidă, am zis să fac un compromis şi să-i dau lăptic. Când să intrăm la al doilea cabinet, s-a trezit. Fix când a apărut tati cu biberonul salvator. Am păpat, apoi am mers să facem gimnastică. După, am mers la un fel de electrostimulare. Speriată că e legată cu tot soiul de cabluri, Alexia s-a pus pe un plâns isteric. S-a calmat când au început să o gâdile şocurile electrice. A dat-o-n râs. Asta până a încercat să-şi smulgă cablurile alea de pe picioruşe. Pentru că nu o lăsam să tragă de ele, iar a început să facă pe soprana. Iar ne-am dat peste cap, iar ne-am strâmbat în fel şi chip s-o potolim. În cele 10 minute de electrostimulare au fost destule reprize de râsu’-plânsu’.

Pe scurt, pentru mine a fost o zi din cale-afară de enervantă şi de obositoare. Pentru Alexia cred că la fel, dar mai ales obositoare, pentru că, la ora 15.30 când am ajuns acasă, a păpat repede ceva solid şi a picat ca bolovanul în pat. Până pe la 19.15 nu s-a mişcat din pat. Nici măcar nu s-a trezit, cum face de obicei, să caute suzy… Şi niciodată nu mi-a dormit atât de mult la prânz.

Aşadar, ne vedem când mai putem.

20 Comments

  1. off, mi-e mila de ea, iar pe tine te compatimesc. Sa dea Dumnezeu sa ii prinda bine execrictiile si sa scapati repede de calvarul mersului la kineto.
    Va tinem pumnii!

    1. Ms Gabi. Sincera sa fiu, nu ma asteptam deloc sa planga asa la gimnastica… poate pt k s-a speriat, poate pt k era somnoroasa… Nu stiu. vedem cum se comporta zilele urmatoare

  2. Imi pare rau sa aud asta dar singurul gand care te alina e ca e spre binele ei. Copilasii mici sunt speriati de orice iese din rutina lor zilnica, dar cred ca daca ii explici ce se intampla, in cuvintele tale, ceva, ceva tot va intelege si va fi mai calma data viitoare. Multa bafta!

    1. Da Laura, se sperie de lucrurile neobişnuite. Dar azi, a doua zi, deja a fost muult mai relaxată. A cârâit fff puţin, dar în cea mai mare parte a timpului a râs şi a vb cu tanti cea drăguţă care face exerciţii cu ea. Ms frumos

  3. Off, te inteleg cat de greu e…Si Vlad a facut kineto si plangea ingrozitor, mai ca plangeam si eu pe planga el. O sa treaca repede, poate Alexia se va adpata mai repede ca e mai mare, poate o sa i se pare chiar distractiv pana la urma. Curaj ca trece! Important e rezultatul.

    1. Gabi, eu încerc să fiu cât mai relaxată, pt că, aşa, va fi şi ea mai ok. Ieri a fost prima şedinţă, era nedormită, nemâncată, eu eram un car de nervi… deh, normal că s-a transmis starea şi la ea. Ms pt încurajări

  4. Va uram sa aveti sedinte usoare si placute,care sa-i faca bine si sa scape repede.Suntem cu gandul alaturi de voi.Va pupam cu drag.

    1. Dana, şedinţele vor dura 2 săpt. Deja de la a doua e mai relaxată. Sper să fie la fel şi când ne vor veni ortezele… Cică acelea sunt piatra de încercare, nu masajul. Mulţumim frumos pt încurajări. pupăcim şi noi

  5. Buna Cristina,
    cred ca avem mai mult de 10 ani de cand nu ne-am auzit (colege in scoala generala, liceu si vecine- asta daca nu iti mai aduci aminte).
    Ai o scumpete de fetita…
    intamplator am ajuns pe blog-ul tau, si vroiam sa-ti spun sa stai linistita in legatura cu problema micutei tale…noi doua avem o prietena comuna care a trecut si ea prin asa ceva cu baietelul ei…iar acum e un baiat voinic si sanatos, care alearga si face sport toata ziua..
    pupici si multa sanatate

  6. Dragelor, imi pare tare rau ca treceti prin asa momente grele. Sa fiti sanatoase!

    1. Mulţumesc din suflet, doamna mea dragă. Eşti o dulce,ca de obicei. Îmi e tare dor de tine şi de gavriliţa-veveriţa, preferatele mele de la fostul loc de muncă. Vă pup cu mare mare drag. Poate ne vedem şi noi, la un moment dat, anul ăsta…

  7. mi-e mila de tine, ologeanu! chiar nu se poate sa faci doar acasa? ti-au zis ca-i musai sa mergi la ei? fir-ar…

    1. Miruneaso, trebuie sa fac la ei, pt ca e gratis. Acasa ma costa. Oricum, azi, in a doua zi, a fost parfum. M-am dus la ora programarii, am intrat. n-am mai stat la coada. poate dupa cele 2 sapt de gratis, daca e nevoie, imi mai recomanda o tura, daca nu, o sa vad cat ma costa sa vina acasa, macar de 2X pe sapt. Oricum, tipa care o maseaza e fff de treaba si imi arata ce si cum sa ii fac si eu acasa. din pacate nu ma lasa sa filmez ce-i face, astfel incat, dk uit vreo figura, sa revad pe camera…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: