Când am primit propunerea celor de la suntmămică.ro să scriu câteva rânduri cu ce îmi doresc de 8 martie, am acceptat pe loc. ”Floare la ureche, ce mare scofală?”, mi-am zis eu. Au trecut trei zile în care m-am gândit ce Dumnezeu să scriu? Da, îmi doresc sănătate, în primul rând, liniște, iubire, veselie, bucurie, bani ceva mai multicei… Dar pe-astea mi le doresc zi de zi. An de an. Bun, și, atunci, ce să spun eu că vreau de 8 martie? Simt nevoia să fie o dorință aparte. Ceva deosebit, că doar e ziua mea, nu? Sunt mamă, sunt femeie! Poate că ar trebui să învăț să le iau pe rând pe cele două, să le pun cumva în echilibru, căci, de când o am pe Alexia, am cam uitat să fiu femeie. Nu mă plâng, Doamne ferește! Îmi place la nebune viața de mamă, sentimentul acela pe care îl am privindu-mi copilul, ascultând-o, îmbrățișându-ne, jucându-ne…
Sunt mamă non stop și așa voi rămâne toată viața, asta e clar. E o chestie de nuanță zic eu, între a fi mamă și a fi femeie. Și da, mi se pare că sunt două lucruri diferite, care trebuie puse cumva în balanță.
Am tot auzit că, odată devenite mame, multe uită să mai fie și femei. Internetul e plin de poze și filmulețe care pun accentul pe faptul că mamele sunt mult prea ocupate cu chestiile casnice și mai puțin spre deloc cu cele care țin de feminitatea lor. A tot circulat o poză în care mamele, în zilele libere, cu o mână calcă, cu alta gătesc, cu un picior fac curat, de un altul stau copiii atârnați, au o freză ciufulită, haine aruncate la nimereală pe ele, în timp de tații, în ziua liberă, stau în fotoliu, la tv, cu o berică în mână.
Tot pe net a mai circulat o poză în care mama este prezentată ca un fel de om orchestră, care știe orice, oricând, cu ochii închiși. Mama are răspunsul la orice întrebare venită din partea copilului, pe când tatăl…
Un dezechilibru, zic eu. Tot soiul de imagini de genul acesta mi-au venit în minte când am fost rugată să spun ce îmi doresc eu, femeia, mama, de 8 martie. Ca mamă, îmi doresc, firește, în primul rând să am un copil sănătos (și, slavă Domnului! Alexia mea chiar este), să fiu și eu sănătoasă, cu mintea luminată, cu sufletul încărcat cu multă iubire ca să îmi pot crește copilul. Ca mamă, îmi doresc ca tatăl ei să fie și el sănătos, cu minte luminată și cu multă, multă iubire de dăruit.
Dar ca femeie, ce-mi doresc? Să am mai mult timp pentru mine, să învăț să îmi fac timp pentru mine, în primul rând. Să reușesc să înțeleg, totuși, că o femeie nefericită nu poate fi o mamă fericită, o femeie care se dă uitării, nu poate fi o mamă relaxată, deschisă, frumoasă, radiantă. Pentru a fi o mamă (aproape) perfectă, eu cred că, în primul rând, trebuie să fii o femeie fericită, împăcată cu sine, mulțumită de sine.
Așadar, de 8 martie îmi doresc să mă reîntâlnesc cu mine, cu femeia din mine, să am clipe doar pentru mine, pentru a mă ferici, pentru a mă bucura de iubirea pe care să mi-o dăruiesc fie și pentru câteva clipe. Mă vreau pe mine, femeia, înapoi. Și îmi doresc din tot sufletul zâmbetele de odinioară.
Nu, nu este o dorință egoistă! Este o dorință pentru cei dragi mie, căci dacă eu nu mă iubesc, dacă eu nu sunt fericită cu mine, atunci cum îi pot face pe cei din jur să mă iubească? Cum să dăruiești iubire și fericire, dacă tu nu le ai față de propria persoană?
La mulți ani, doamnelor! Iubiți femeia din voi, lăsați-o să iasă la suprafață cât mai des!
