De ani de zile mă lupt cu durerile de oase, dureri ce devin insuportabile pe timp de iarnă. Cum tratamentele prescrise de medicii pe la care am tot fost nu au rezolvat problema, am zis să încerc și o electroscanare interstițială. Un fel de scanare a întregului organism, în termeni populari. Descrierea exactă o găsiți aici.
De ani de zile am tot mers pe la medici să vadă ce Dumnezeu am. Am făcut analize peste analize. Radiografii. RMN. Ecografii. Kinetoterapie…Da’ ce nu am făcut? Niciun diagnostic clar. Niciun tratament care să îndepărteze cauza, nu efectul. Așa că, durerile au rămas. Mai ales la genunchiul stâng, pe care îl îndoi din ce în ce mai greu acum, iarna. Vara sunt mai ok.
Fiecare medic mi-a dat diverse tratamente. ”Hai să încercăm așa”. M-am săturat de încercări. Vreau să știu care e cauza și pe ea să o tratăm. Nu să mă amăgesc în fiecare iarnă cu tratamente care doar ameliorează durerile temporar sau nu dau rezultate. Ca să nu mai zic că urăsc să mă îndop cu medicamente. Ficatul meu, drăguțul, e pus la grea încercare în perioadele mele de dureri de oase…
Luna trecută, le-am văzut pe mamele bloggerițe-prietene cum s-au adunat toate și au mers la spinning. Am cam plâns de ciudă că nu mă pot alătura lor din cauză că durerile de genunchi nu mă lasă să flexez prea mult picioarele.
M-am amărât în sinea mea că nu m-am putut alătura lor pentru că:
- voiam să fiu cu ele, să ne mai relaxăm împreună
- orice ieșire cu ele, pentru mine, e ca o sursă de energie pozitivă
- vreau să fac mișcare, căci am devenit prea sedentară
Așa că am rămas doar cu gândul la această frumoasă inițiativă de a ieși „ca între fete”.
Renunțasem la gândul că există cineva sau ceva care poate să mă ”repare”. Apoi, dintr-o discuție în alta, mi s-a sugerat să încerc și o electroscanare interstițială. Mi s-a părut interesantă propunerea nu doar din perspectiva de a afla ce îmi cauzează durerile de oase. Ci și pentru că, după ce am tot citit despre această testare, poți afla ce funcționează și ce nu în întregul tău organism.
Da, știu, sună ca la teleshopping paragraful de mai sus. Dar nu fac decât să vă spun ce am gândit și de ce am ales să apelez la această testare.
Așa că m-am programat la o ședință de electroscanare interstițială. Mai mult curiozitatea m-a mânat să fac pasul ăsta. Eram curioasă unde mai am ”buba”, în afară de oase.
În cele 5 minute cât am stat în sala de așteptare, mi-am delectat prvirea cu afișele de pe pereți. O plăcere de-a mea.
Apoi, o doamnă doctor plăcută vederii, cu o voce blândă, m-a poftit în cabinet. I-am povestit ce am, ce am făcut, i-am arătat toate hârțoagele pe care le-am păstrat după fiecare investigație făcută pentru oase. Am adus toată maculatura primită, în vară, la externarea din spital. M-au ținut o săptămână să vadă ce am la oase, dar m-au externat cu tiroidă și ceva probleme la rinichi.
După analiza maculaturii, am trecut la ”interogatoriu”. Doamna doctor m-a întrebat vrute și nevrute, despre istoricul medical al meu, al familiei. Despre ce simt, cât simt, când simt. Despre obiceiurile mele. Stilul de viață.
A bifat tot felul de căsuțe pe calculator, apoi am trecut la electroscanare. Practic, niște ”palete” metalice pe care am pus mâinile și picioarele. Pe mine a pus niște ”conectori”, a pornit programul, iar eu am stat nemișcată câteva clipe cât eram scanată.
În tot timpul ăsta, priveam curioasă monitorul. Arăta cam așa:
Mi-a scanat tot. Creier, inimă, sistem digestiv, hormonal, ficat, rinichi, pancreas… Programul spune ce a găsit, dar face și câteva predicții: ce s-ar putea întâmpla. Plus recomandările de rigoare, dacă vrei să te ”repari”. M-a captivat. Sincer.
Am aflat multe despre organismul meu. Foarte multe. Unele chiar îngrijorătoare. Și da, reieșit și că am ”buba” la genunchiul stâng. Fix acele liniuțe care se duc în stânga și nu în dreapta.
Și, având în vedere rezultatele, luând în calcul nu doar probleme cu oasele, programul acesta mi-a recomandat și ce sporturi să fac și pe care să le evit. Pam-pam!
Dar nu genunchiul, nu oasele sunt problema. Nici neregulile la ficat și pancreas nu m-au speriat atât de tare, ori faptul că am prea multă grăsime și că organismul secretă cam multă insulină. Ci panoul de comandă – capul! Știți vorba aia cu peștele care se împute de la cap. Așa și eu.
Mi-a arătat niște grafice și mi-a explicat că nu e chiar bine ce se întâmplă. Adică, fie eram la limita maximă, fie la cea minimă. Prea mult stres, prea multă adrenalină, prea multă dopamină. Serotonină la minim. Asta, pe scurt. Iar la predicții, programul a arătat clar: depresie. Așadar, e cazul să fac o schimbare.
Astfel, am decis să repar capul. Exact ce i-am spus și doamnei doctor: ”Lăsați-le-ncolo de oase. Să mă doară, că m-am obișnuit. Capul să-l facem bine! Am un copil de crescut și cum să-l cresc eu dacă am buba la cap?”. A râs dumneaei, dar s-a bucurat că am ales această variantă.
Mi-a prescris o serie de suplimente alimentare care să mă ajute în acest proces de ”reparare”. Dar nu mă culc pe o ureche. Nu mă bazez doar pe ele. Lupt și eu. Cu mine, cu mintea mea, cu pornirile mele. Nu e ușor, dar vreau să fie o cursă din care nu am cum să ies altfel decât învingătoare.
Ce fac pentru asta?
- Iau suplimentele alimentare recomandate
- Încep să descopăr acele lucruri care mă relaxează
- Nu mai iau totul prea în serios. Lumea toată nu e doar pe umerii mei, deci, nu trebuie să mă mai comport ca și cum eu sunt singura care trebuie să o salveze
- Încerc să mă autoeduc, să accept că perfecțiunea nu există și să nu mă mai amăgesc când nu-mi ies lucrurile perfect (deh, sunt zodia Fecioară, iar asta cu perfecțiunea e boala noastră)
- Îmi fac mai mult timp pentru mine
- Învăț să spun nu. Uneori e bine să mai și refuzi. Îmi iau prea multe angajamente din dorința de a ajuta, dar ajung să fiu copleșită de ele și de reproșurile pe care mi le aduc că am promis că fac cutare lucru și nu am făcut la timp… Acum, eu sunt importantă.
Cine poate face electroscanare interstițială?Indicații, contraindicații
Pentru că am tot primit întrebări de la voi dacă pot face testarea și copiii, i-am întrebat, la rândul meu, pe cei de la Secom acest lucru. Ei bine, da, copiii pot face și ei electroscanare interstițială. Începând cu vârsta de 3-4 ani, important e să fie cooperanţi. În plus, şi la copii sunt valabile contraindicaţiile de la adulţi: să nu aibă tije metalice, stimulator cardiac, să poată sta în poziţie nemişcată câteva minute. Mai sunt și alte condiții.
Dar, vă sfătuiesc să sunați la sediul lor, să prezentați TOATE datele: ce probleme aveți, în ce stare sunteți, apoi ei vă vor spune dacă se poate sau nu să faceți testarea. Fie voi, adulții, fie copiii. Telefon: 0733 354 000
Ah, încă un lucuru bine deprecizat: femeile însărcinate NU pot face această testare.
Multumesc, probabil ca voi avea si eu nevoie la un moment dat de o astfel de investigatie, am niste ureri articulare deocamdata mici, dar sacaitoare, pentru care am impresia ca nu s-a nimerit primul diagnostic.
In cu totul alta ordine de idei, apreciez felul super in care arati si curajul de a te arata goala pe blog. Pentru ca presupun ca silueta aceea cu picioare lungi, talie de viespe si etc. este a ta, de la scanare, nu? 🙂
Da, arăt bine, nu? La 1,70 și 50 de kilograme sunt tare 😉 Pardon, invers: 1.50 si 70 kile 😛
Din pacate experienta noastra cu SECOm a fost una extrem de rea, in sensul ca personalul de la receptie a fost foarte amabil, dar medicul din cabinet nici gand sa termine consultatia anterioara.
Am astept 15 minute dupa care am plecat nemaiputand rabda.
Asistentele nu indrazneau sa intre si sa-i spuna ca avea pacientul in asteptare de 15′.
Ba chiar ne rugau pe noi sa ii spunem medicului ca ne grabim!
Cum ar fi, sa scurteze consultatia noastra pentru a se incadra in timp pentru celelalte programari!
@Mihalache, după doar 15 minute nu ați mai avut răbdare? Fără supărare, dar înseamnă că nu sunteți… ”căliți” în sălile de așteptare de prin clinici și spitale. Nu doar de stat, ci și particulare. ;P Am record de 6 ore de stat la ușa doctorului. Cu copilul. La un spital de stat. Iar la o clinică particulară mi s-a întâmplat să aștept și 2 ore după programare. 15 minute par apă de ploaie, sincer 😉