Luăm lecţii de înot. Şi ne place!

De când era mică, pe Alexia o scoteam din cadă creaţă-creaţă, cu urlete şi lacrimi cât casa. Mai voia în apă. Pentru ea, o oră de stat în apă era un mizilic. Am dus-o la mare cu oarcare teamă că vom avea aceeaşi problemă cu scosul din apă. Dar, spre marea noastră surprindere, prima întâlnire cu marea a fost un eşec. Alexia noastră nu voia neam să intre singură în ”apa male cale se mişcă”.

A doua întâlnire cu marea a început tot cu stângul. Asta până nu au mai fost valuri uriaşe, pentru că din momentul în care marea a devenit liniştită, Alexia nu stătea în apă, cu mai mult pe sub apă… Reveniţi acasă, cada doar pe sfert cu apă se transforma în ”marea” Alexiei, care se scufunda, făcea ”balonaşe” în apă, dădea din picioare şi striga cât o ţinea gura că este la mare… Am decis că e momentul să o ducem la înot. Nu am văzut prea mulţi copiii de nici cinci ani care să se arunce sub apă cu un aşa curaj. Plus că am dorit să nu ajungem în situaţia de a ne inunda vecinii. Ei, am cătutat şi am tot căutat bazine de înot, până am dat de unul de milioane. Şi lângă casă, şi ieftin, şi cu oameni mişto. Pe lângă faptul că preţurile sunt ok oricum, noi am mai prins pe ultima sută de metri şi o reducere considerabilă. Adică pentru 12 şedinţe pe lună (câte 3 pe săptămână) am plătit 250 de lei. Mai mult decât onorabil. Şi e un bazin imens, nu o piscinuţă pe care proprietarii să o ridice la rang de bazin olimpic, cum am tot văzut în căutările noastre! Şi am văzut multe, că, deh, suntem tare mofturoşi când vine vorba de serviciile pentu copilul nostru. Dar ce părinte nu vrea ce e cel mai bun pentru odorul său?

Cei care mă urmăriţi pe Facebook aţi văzut deja postările mele cu răţuşca la apă. Nu am scris imediat despre cursurile şi condiţiile de la AquaLifeSwim pentru că am aşteptat să îmi fac o părere, chiar dacă aceasta era bună de la început, am preferat să mai treacă ceva timp, pentru a-mi întări convingerea. Şi nu am greşit, chiar am ales bine!

Înainte să vă împărtăşesc impresiile mele, iată câteva informaţii despre Aqua Life Swim, pe care îi găsiţi AICI

Amplasare: Zona Piaţa Sudului, şoseaua Berceni. Practic, este la o jumătate de staţie de autobuz spre Apărătorii Patriei, fix lângă benzinăria OMV se face o alee pe dreapta, păzită de regulă de un paznic ascuns într-o gheretă. În capătul aleii veţi vedea un mare banner albastru. Oricum, pe drum aveţi indicatoare. Locuri de parcare sunt destule!

Bazinul şi apa: bazinul este unul imens, o lungime de 25m, adâncimea de 1.5m și lățimea de 10m. Apa este filtrată cu clor (Noi nu am păţit nimic de la clor, aşa cum ne tot avertizau câte unii patroni de piscinuţe cu pretenţii de bazine, care ne spuneau că îşi filtrează apa cu nu mai ştiu ce minunăţii de ultimă generaţie)

Vestiare: sunt 3 la număr. Unul pentru fete, unul pentru băieţi, unul mixt (adică pentru taţii care îşi aduc fiicele la înot, sau pentru mamele care vin cu băieţii lor la cursuri). În fiecare vestiar există uscătoare de păr, dar şi prize pentru cei care vin cu ustensila de acasă. Duşuri sunt doar în cele pentru fete şi pentru băieţi. La fel şi toalete. Dar, la intrare, sunt două grupuri sanitare, pentru mixt.

Atât de încăpător este un vestiar!
Atât de încăpător este un vestiar!

 

Personalul: Din puncul meu de vedere, ca posesoare a unui copil din cale afară de timid cu necunoscuţii şi din cale afară de căpos, instructorii sunt taaare amabili şi răbdători. Se joacă cu ei, îi şi apostrofează, cum a fost cazul Alexiei, care a tot alergat ba desculţă, ba încălţată pe gresia udă. E o problemă asta cu alergatul…

Durata unui antrenament: o oră. Orele de înot sunt împărţite astfel încât copiii să nu se amestece cu adulţii. În cazul în care, din varii motive, nu puteţi ajunge la un curs, acesta se va recupera. Stabiliţi asta la recepţie

Grupele: Se fac în funcţie de nivelul cursantului. Începătorii cu începătorii, avansaţii cu avansaţii. Într-o grupă nu se acceptă mai mult de opt copii, deşi, până acum, în cazul nostru, nu au fost mai mult de cinci pe grupă… Există şi varianta cu instructor personal, dacă nu vreţi la grupe.

Preţuri (valabile la data publicării articolului):

Necesar: cască şi ochelari de înot, papuci, halat, prosop, aviz de la medic că viitorul înotător e clinic sănătos. Eu aş mai sugera: o sticlă cu apă şi un uscător de păr, că sunt destule prize. În cazul în care uitaţi casca acasă, vi se va da una cu împrumut 😉

Ah, şi un pont: îmbrăcaţi-vă mai subţire dacă vreţi să vă aşteptaţi copilul pe hol, căci e taaare cald chiar şi în ”sala de aşteptare”, nu doar în bazin. Atât de cald, că mi s-a tot aburit obiectivul aparatului foto 😉

 

Acum şi povestea noastră

Am început cursurile de înot cu mari emoţii. Am ales să mergem cu ea la ultimul calup din tronsonul alocat grupelor de copii. Motivul: greu scoţi peştele din apă! Am dorit să evităm scenele de genul părinţii trag de copilul care urlă că mai vrea în apă, iar alţi copii să nu-şi poată îmcepe lecţia de înot îngroziţi la vederea scenei. Exagerez, nah! Dar nu sunt nici departe de adevăr 😉 Ce-i drept, ne-a fost mai la îndemână, având în vedere programul de la serviciu, să mergem la cursuri de la ora 19.00 la 20.00. Dar cred că următorul abonament va fi cel cu două şedinţe pe săptămână, în weekenduri. Ne este şi mai la îndemână aşa.

După prima şedinţă, Alexia ne-a împuiat capul cât de fericită era.

După prima săptămână, în timp ce Tibi era cu fata la înot şi eu la job, primesc un SMS de la soţ: ”Au crezut că fii-ta nu poate să vorbească J ”. Am râs cu lacrimi. Muţenia Alexiei strikes again! Da, Alexia mea nu vorbeşte cu străinii. Nici cu prietenii noştri nu prea vorbeşte. Nici cu bunicii, nici cu mătuşi-sa. Nu vrea ea, pur şi simplu. În schimb, cu noi doi, adică mă-sa şi ta-su, Doamne ce nu-i mai tace gura! Doamneeeeee!

Le-am explicat instructorilor că, până se acomodează, doar dă din cap, şi nu prea scoate sunete articulate pe gură. De aici a început un fel de joc: ”cum sună vocea Alexiei?”. Cea mai amuzantă fază a avut loc într-o duminică dimineaţă, când mergeam la „recuperare”. Noi trei coborâm din maşină, fii-mea, ca de obicei, taca-taca-taca-taca. Când dăm să intrăm în club, în stânga era Mihaela, instructoarea Alexiei, uimită şi cu ochii cât cepele. Am citit pe buzele ei: ”Vorbeşte!”.

În ziua de recuperare, Alexia a intrat pe mâna lui Cristi. Personal, m-am temut că, obişnuită fiind cu Mihaela, să nu cumva să nu vrea să rămână pe margine până la venirea instructoarei ei. Dar, am sperat că va ieşi bine pentru că miţa mea se lipeşte şi comunică mai bine cu băieţii. Nu a vorbit cu Cristi, dar a executat comenzile lui. Unele dintre ele, nu pe toate, că, deh, tăuraşul din ea trebuia să îşi arate corniţele.

 

Era toată un zâmbet când i se acorda atenţie! Şi tot cu gura la urechi când se lăsa cu joacă…

În a treia săptămână de mers la înot, Alexia s-a mai relaxat. Atât de tare, că i-a uimit pe cei din bazin. Cum? Cu pofta ei de a se băga sub apă. În timp ce copiii îşi aşteptau cuminţei rândul pe margine, Alexia, cu pernuţe la mâini şi cu bagheta pe sub burtă, înota singură dintr-o parte în alta. N-a fost chip să o convingă să stea pe margine! Iar peştişorul meu s-a dat în stambă: a stat mai mult cu capul sub apă, făcând balonaşe. Şi aşa face la fiecare curs… După episodul ăsta, Mihaela i-a pus pirecla ”Răţuşca”, iar Cristi o strigă ”Sirena”…

 

Ah, şi în a treia săptămână de înot, Alexia i-a povestit Mihaelei cum tati a plecat la serviciu cu maşina şi a uitat să ne lase din portbagaj echipamentul ei de înot şi că mami a luat o cască cu împrumut de la recepţie… A VORBIIIT!

În cele trei săptămâni, am observat că Alexia a învăţat că atunci când înoată, trebuie să ridice fundul la suprafaţă şi să dea din picioare, nu să ”păşească” aşa cum o făcea la primele ei lecţii. Din când în când mai dă şi din braţe când înoată. Dar băgatul cu capul la fund rămâne baza!

 

Pe lângă bălăceala de o oră, avem parte de distracţie şi în vestiare:

Mai multe imagini de la lecţiile de înot am pus pe pagina de Fcebook a blogului.

12 Comments

  1. multumesc pt prezentare..de ceva timp caut si eu un bazin si cursuri de inot pt fete; un bazin mai fara fiite si preturi astronomice.
    ii caut acum pe net sa vad daca au si cursuri in weekend.

    Ms..esti foarte buna la casa netului 🙂

  2. Suntem la fel de multumiti de bazin cat si de antrenori, intr-adevar profesionisti. Aseara am mers pt o sedinta “de acomodare” si daca la inceput Luca plangea si nu vroia in apa “fara mami”… la sfarsitul cursului cu greu s-a despartit de colegi si de Mihaela. Apropos, Mihaela rules, Mihaela is the best! Iti dai seama ca am fost super mega fericiti si am luat un abomament pe 1 luna. Luca deja ne intreaba cand il mai aducem la inot :))) Recomand bazinul si antrenorii Aqua Life Swim din Berceni, asta dupa o experienta negativa cu Viva Sport tot din Berceni unde Luca a fost cu gradinita si de atunci nu mai vrea in apa.

  3. Buna seara.Confirm cele spuse de mamici. Si noi suntem foarte incantati de bazin, dar mai ales de instructori. Vladut a trecut deja pe la Cristi, Ionut, iar acum suntem la Octavian,desi suntem doar de o luna si jumatate inscrisi la cursuri. Fire sensibila si introvertita, baietelului meu ii este dificil sa se acomodeze cu “noutatile” si comunica greu cu persoane necunoscute, totusi modul in care instructorii de la Aqua au reusit sa-l atraga denota devotamentul si dedicarea acestora, profesionalismul si inclinarea catre copii. Cand faci ceea ce-ti place,se vede, iar aici am gasit exact oamenii de care aveam nevoie! Tot respectul pentru echipa Aqua Life Swim!
    Felicitari pentru blog si ne revedem la inot 🙂 – suntem de la aceeasi ora,am vazut-o pe Alexia de cateva ori.

  4. Vaaaai, chiar cautam un bazin in zona, eram asa suparata ca nu am gasit nimic pe placul nostru si la gandul ca va trebui sa mergem undeva mai departe!
    Multumim, mami, de sugestie, chiar vom merge sa vedem bazinul saptamana viitoare!

  5. Am fost si noi azi. Ca prima impresie, eu nu pot spune ca sunt incantata. Eliza a nimerit la o grupa de copii mici, inclusiv cu bebe, care plangeau, isi aruncau jucaria in apa si apoi boceau dupa ea, isi aruncau aripioarele in apa, distrageau atentia profesoarei. Aproape toata ora profesoara a trebuit sa fie atenta la ei, lucru care a furat mult din timpul celorlalti cursanti. De asemenea, exista foarte multi timpi morti. Practic dintr-o ora de curs, se fac cam 30 de min, restul timpului stai pe margine si te uiti la ceilalti cum fac exercitii individuale cu profesoara. Cred ca se putea rezolva cumva si timpul asta, sa fie lasati sa faca bazine sau ceva. In plus, nu a evaluat-o nimeni pe Eliza, nici nu cred ca au intrebat-o daca a mai facut inot. Pentru mine a fost frustrant s-o vad la grupa baby cand ea stie si poate mai mult. Eliza a executat ce i s-a spus si nimic in plus, de unde sa se vada ca ea stie sa inoate daca a facut fix ce trebuia sa faca la curs?
    In plus, nu ma pot abtine sa nu comentez cu privire la unele (pentru care am diverse apelatie, dar ma abtin) care, DESI EXISTA VESTIAR MIXT isi schimba baieteii la vestiarul de fete. Serios, chiar nu-mi duc fata sa “admire” cucuri pe acolo, nu se poate un minim de decenta?

    1. Laura, înainte de a decide la ce grupă să o dau pe Alexia, le-am adresat 1001 întrebări celor de la AquaLife. Întrebări despre nivelul celorlalţi din grupa în care va fi ea, despre procentajul celor care ştiu cât de cât şi al acelora care nu ştiu deloc să înoate, despre vârsta colegilor de grupă, despre timpul acordat fiecărui cursant şi câte şi mai câte întrebări. Poate că acea primă şedinţă a Elizei a fost chiar una de evaluare… La primele cursuri făcute de fiica mea, eu am discutat cu cei de la recepţie în timpul şi după fiecare şedinţă. Le-am spus politicos ce mi se părea ”nepotrivit”, ei au transmis doamnei instructor. La noi a fost o MARE problemă, căci Alexia a refuzat că vorbească sau să execute întocmai, deci comunicarea cu ea era imposibilă. Le-am povestit ce îi place ei, apoi, uşor, cu răbdare, au reuşit să găsească o cale de comunicare cu ea.
      După primele şedinţe, şi eu eram cam nemulţumită de diverse chestii, dar am zis să nu mă grăbesc cu concluziile. Comunicarea e cheia reuşitei şi de aceea am comunicat cu ei orice fleac. Avantajul nostru a fost că, alegând ultima serie de cursuri, plecam odată cu instructorul şi mai vorbeam cu ea la vestiar. Dar, la fel de bine, poţi discuta şi cu cei de la recepţie şi vor transmite mai departe, aşa cum am zis mai sus.
      Cât despre cei care îşi scimbă copiii unde nu trebuie… asta ţine de nivelul de educaţie al acelor părinţi/bunici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: