La prima vedere, meseria de liftier/ă nu pare a fi una obositoare. 8 ore pe zi stai în lift şi te plimbi sus—jos, jos—sus, apeşi pe butoane şi mai tragi cu urechea la discutiile oamenilor. Te bagi sau nu în seamă cu ei şi… cam atât. Nu mi se pare deloc o treabă obositoare. Cu atât mai mult cu cât ai şi un scaun pe care să—ţi odihneşti fesele.
În cazul în care eşti o liftieră într—un spital, cred eu în prostia mea, eşti mai sensibilă în fața suferinţei semenilor pe care îi transporţi. Repet, asta cred eu în naivitatea mea. Dar mi—am luat—o peste bot. De la o liftieră din spitalul Floreasca, unde am ajuns de urgență cu mama în seara asta. Acelaşi spital unde a fost internată acum câteva luni, când a avut nevoie de sânge, spital unde mama deja e vedetă…
Ajungem noi la ceas de seară cu salvarea (aici trebuie să—i mulţumesc şoferului de pe ambulanță, care a încălcat regulamentul şi m—a “pescuit“ de pe drum), urcăm în lift şi spunem politicos că mergem la et 6. Mama, pe jumătate leşinată, se sprijină de mine. Liftiera, care stătea cu mâna la ureche, o măsoară, apoi izbucneste în râs. Vorbea la telefon. Povestea ce a făcut de Crăciun. Şoferul de pe salvare o priveşte insistent din dorința de a—i atrage atenția. Ea se uită pe sub sprâncene, apoi se face că plouă. Pentru că am cei 7 ani de acasă, nu mi s—a părut politicos să o întrerup să o rog pe cel mai frumos ton posibil să—şi ridice naibii curul de pe scaun, să o lase pe mama să stea, din motive lesne de înţeles. Dar ea îşi vedea de discuţia de la telefon. O întreb pe mama, pe un ton ridicat, special ca să audă cucoana liftieră, dacă se mai poate ţine pe picioare. Eram pe la etajul 3. Apoi, tot pe ton ridicat, îi spun mamei să se sprijine de mine, că e ocupat scaunul. Liftiera se făcea că plouă. Dar, între timp, am ajuns la etajul 6.
Aş fi vrut să o „urechez verbal“, dar am preferat să evit circul. Nu de circ avea mama nevoie.
Exagerez eu, oare? Sau, dacă empatia şi bunul simţ nu sunt în fişa postului, atunci la ce bun să dea dovadă de ele?
Exceptând faza cu liftiera, pe care ma abțin sa o comentez, ce a pățit mama ta? E ok acum?
E mai binişor acum, ms. De 2 zile nu prea mănâncă şi, normal, e slăbită şi dezhidratată.
Nu exagerezi. Sincer am fost crescuta si invatata sa cedez locul meu celor batrani in mijloace de transport si sa fiu receptiva la nevoile celor din jur. Din pacate insa…sunt o droaie de oameni lipsiti de bun simt ca liftiera 🙁
Deci nu sunt singura care gândeşte aşa. Merci
Nu toate liftierele sunt asa. Ai nimerit tu prost. Mai sunt si persoane fara cei 7 ani de acasa.
Sanatate mamei tale.
O fi fost obosita saraca liftiera, are o meserie foarte grea, apasatul pe buton e treaba dificila! Imi pare rau de mama ta, sanatate!
Problema e ca nu exista scaun special pt pacienti in lift, nu lipsa de bun simt a liftierei.
Bunul simt nu se invata la scoala, nici nu se cumpara de la scoala privata, nici nu se masoara pt fisa postului, asa ca n-ai cum sa-l ceri.