Lecţia baveţelei noi

I-am luat Alexiei baveţică nouă. D-aia din plastic tare. M-am săturat să tot spăl la cele din bumbac şi, oricât le frecam, tot pătate erau (asta sună ca un testimonial la vreun detergent :)). I-am luat baveţică din plastic, dar moale, astfel că după vreo lună nu mai stătea dreaptă, ci se făcea acordeon… Aşa că am luat una tare, tot din plastic. Mândră tare, îi pun Alexiei baveţica şi dau să o îndop cu mâncare. Numai că, după nici un minut mi-am dat seama că pornisem într-o misiune imposibilă: Alexia era muuuult mai atrasă de chestia aia verde nouă decât de mâncarea mea. Aşa că nu mi-a rămas decât să o las să se obişnuiască cu ea si apoi să păpăm.

Numai că acomodarea asta s-a întins destul de mult. Drept urmare, am revenit la vechea baveţică ca să pot hrăni liniştită copilul. A doua zi de dimineaţă am pus la gâtul fetei baveţica (virgulă) cea nouă, i-am înmânat o bucată de banană, i-am lăsat o jucărie la îndemână şi am aşteptat. Pitica s-a jucat ce s-a jucat cu chestia aia nouă, apoi s-a apucat de mâncat, după care şi-a luat şi jucăria în primire.

CONCLUZIE: când îi dai copilului o baveţică nouă, lasă-i timp să se obişnuiască cu ea, abia apoi o vei folosi în scopul pentru care a fost creată…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: