“Ieri m-a dus mami din nou la ea la serviciu. Prima oară eram prea mică. Acum am putut să-mi fac de cap pe birouri, dar asta după ce nu am mai fost în centrul atenţiei” – cam asta, cred, ar povesti pe scurt Alexia despre vizita de ieri.
Acum să vă povestesc eu. De cum am intrat în firmă, Alexia avea ochii cât cepele. Nu ştia încotro să se uite, ce să apuce, ce să strice. S-au schimbat multe lucruri de când n-am mai trecut pe la birou. Cel mai tare a fost că birourile s-au mutat într-o altă aripă a clădirii. Iar lucrul acesta l-am constatat după ce m-am pomenit că după ce am deschis uşa unde ştiam eu că sunt birourile colegilor am dat peste un alt peisaj 🙁 Noroc că fix atunci a apărut şefa şi ne-a condus ea la “noul domiciliu”. Drept răsplată că ne-a scos la liman, Alexia i-a servit Anei un zâmbet de nota 10.
Deşi mă temeam că Alexia va face vreo scenă şi va da un concert gratis, s-a comportat exemplar. A tăcut. Mâlc. Ei bine, da, moara mea stricată are şi buton de shut down :)) A primit atât de multă atenţie, a văzut atât de multe feţe noi, că nu a ştiut cum să reacţioneze. Dar, după ce ochii curioşi au plecat, şi am rămas doar noi, Alexia a pornit atacul. Din fericite pentru colegii mei, am oprit la timp devastarea birourilor lor.
Despre viața reală de familie și nu o poveste înfrumusețată pentru internet. Îmi cresc copilul după cum simt, nu din cărți, nu după cum este la modă.
🙂 micul uragan!!
Dap!
Prinde-ma daca poti 🙂
De data asta am putut. Nu garantez pt data viitoare :))
Toate ca toate,dar nu pot sa nu remarc ce repede i-a crescut parutul.Vrei la servici?Pupici.
Da, şi pe mine mă surprinde cât de repede îi creşte. Am fost doar pentru a ridica nişte acte, nu pt a depune cerere să revin la muncă, Doamne fereşte! :)) Pupăm şi noi cucuietele. Aţi ieşit din carantină?