Jurnal de front din „Expediția Cartoon Network” Ep. 2

Așa cum am promis, revin cu detalii din marea aventură prin pădurile din Bayrichzell, unde am asistat la filmările primului reality show by Cartoon Network România. Am spus aici ce e cu acest show. Acum vreau să povestesc ”en detail”.

Am plecat de-acasă spre Germania cu noaptea-n cap și cu inima cât un purice. De teama zborului cu avionul. A fost a doua deplasare a mea printre nori. La prima am avut mari emoții. Uriașe. Acum am crezut că zborul va fi apă de ploaie, dar, odată ajunsă pe aeroport, am simțit cum inima-mi sărea din piept. Am tremurat puțin, recunosc, iar stomacul mi s-a mutat în gât de cum am trecut de check-in. De data aceasta la ”proba detectorului de metale” nu m-au mai pus să mă descalț. Doar să-mi scot cureaua de la pantaloni. Și pentru că detectorul de metale a piuit, am trecut la pipăit. Eu am stat, o doamnă pusă pe glume și-a înfipt mâinile fix în nurii mei, zâmbind larg. Firește, se distra, căci m-a văzut ușor bulversată și sunt convinsă că aveam moaca omului neplimbat cu avionul și speriat ca de bombe. ”Ați mai zburat?”, întreabă ea cu un zâmbet larg în timp ce se juca cu sânii mei. ”O dată. Se vede?”. A răspuns râzând: ”Da”. Am râs și eu, lăsând-o să-și facă meseria.

Despre zbor, prefer să vorbesc în ultimul episod al acestui serial, căci la dus nu a fost cine știe ce. La revenirea în țară a fost spectaculos.

Ajunsă în Germania, am început să fac precum vulpea care nu ajungea la struguri: m-am plâns de calitatea drumurilor. ”Nu tu groapă să ne zguduie creierii, nu tu claxoane sau șoferi care să meargă cu viteza melcului pe ultima bandă! Nasol rău!”. Andreea de la Turner/Cartoon Network și Călin Goia, prima vedetă care urma să pornească în marea aventură prin pădure, au râs. Și totuși, am avut parte de o mică ”răzbunare”. În apropiere de vila unde aveam să debarcăm mașina a fost ușor zguduită. Un dâmb. ”Proaste drumuri au nemții ăștia”, a râs Călin spre mine. ”Ooo, al naibii de proaste!”.

Nici bine nu ne-am dezmeticit, că am sărit în bocancii și echipamentul de munte. ”Sunteți așteptați la filmări”, ne spune o blondă cu un accent ușor ciudat. Era tipa de la hair & machiaj, Lorena. ”Ooo, și tu ești din România? Când ai venit?”. ”Când aveam vreo cinci ani!”. Da, era o româncă de-ale noastre stabilite în Germania. Și vorbea bine în limba maternă, deși spunea nu a mai scos cuvinte românești pe gură de ani buni. Am râs cu ea din prima clipă și așa am ținut-o până la plecarea mea spre România. Ba chiar am făcut schimb de ”experiență”, ea m-a împletit într-o zi călduroasă…

iar eu, la rându-mi, i-am făcut cosițe spic

 

S-a mândrit cu ele, iar eu m-am înfoiat ca un păun că un make-up & hair stylist m-a lăudat.

În prima zi de filmare, decorul a fost unul de vis, desprins parcă din documentarele de pe National Georgaphic. O cascadă superbă și verde, mult verde în jur. Locul acesta a fost fără dar și poate cel mai frumos dintre toate cele alese pentru filmare.

 

 

 

Cei trei puști care au filmat alături de Călin au fost taaare energici. Și inventivi. Și haioși. Și cu spirit de echipă, dispuși să facă orice pentru a câștiga probele. Chiar să intre și în apa rece.

S-au distrat când au tras la țintă cu… pistolul cu apă, au făcut galerie când Călin, om în toată firea, a pus mâna pe ”armă” și a țintit.

 

 

Distractiv a fost și când au fost nevoiți să pescuiască bile colorate din apă.

Prima zi de filmare a fost extenuantă, dar amuzantă. Datorită concurenților, dar și a echipei de producție formată dintr-un mixt de naționalități: români, nemți și un ialian: David – creatorul formatului, cu gene de italian, crescut în Germania, Paul – cameramanul neamț, Cerni – românca stabilită în Germania pe când avea 2 ani, Alexandra – românca stabilită în Germania, Lorena – româncă stabilită în Germania, Sorin – român stabilit în Germania, Ștefan – român luat cu împrumut de acasă pentru acest proiect, Dominic – fotograful născut și crescut în Germania, dar cu străbunic din România. Din echipă au mai făcut parte Jurgen, Birghitta, Uli, Niko și alți câțiva nemți get beget, ah, și un ungur stabilit în Germania. Toți de treabă, amabili și… puși pe glume. Non stop pe glume! Dar și treaba a fost treabă… nemțească. Totul ca la ceas: tic-tac.

Pe lângă faptul că am rămas uimită că nemții erau puși pe glume, își făceau farse și râdeau copios în pauzele de filmare (auzisem despre ei, ca nație, că sunt rigizi), un alt lucru m-a lăsat fără replică: amabilitatea oamenilor de rând care erau rugați să își întrerupă drumul să aștepte până se spune ”cut”, ca să nu intre în cadru, ca să nu strice filmarea. Păi românașul nostru ar fi comentat, ar fi bătut din picior nervos că e pus să aștepte și 15 minute ca să își poată continua drumul. Nu și nemții.

Dacă tot sunt la capitoul ”am fost uimită de”… zic să mai trec câte ceva:

  • Foarte foarte mulți oameni de vârsta a treia făceau traseu. Cu bețe de schi în mâini, cu un rucsăcel în spate, urcau și coborau pe cărări abrupte
  • Mame cu copii în cărucioare făceau și ele traseu. Lăsau cărucioarele într-un loc, apoi dispăreau cu orele prin pădure, cu bebeii în brațe.
  • Și bagajele mai mari erau lăsate pe jos. Nimeni în afară de proprietarii lor nu le ridicau, nimeni nu-și punea problema că ar putea fi furate
  • Mai toți vorbesc engleză, chiar și vârstnicii
  • În echipă au fost oameni pe care statutul nu i-a împiedicat să treacă la munca de jos. Un director de firmă, un sales de la BMV, un producător general, toți au muncit, au cărat bagaje, au adunat peturile goale, au avut grijă ca să nu rămână vreun muc de țigară pe jos. Au fost un tot unitar și nimeni nu se dădea mai important ca altul, nimeni nu se umfla în pene că, vai Doamne, cât de important este el pentru acest proiect. S-a stat la aceeași masă de la șofer, la cameraman, sunetist, producător, vedetă. Nu a fost masa șefilor și masa celor neimportanți. Nu au existat oameni neimportanți, iar asta mi-a plăcut

Urmează episodul 3 cu niște cai nărăvași, cu peisaje desprinse din filmul Heidi, cu incantații în pădure, lame blănoase, cameraman în copac și un producător care zboară cu umbrela

 

 

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: