Joc combinativ + puzzle= distracţie

Cu ceva timp în urmă am primit de la noii noştri prieteni de la puzzlebaby două jocuri drăgălaşe. Este vorba despre Pins, un joc constructiv marca Juno, şi un mini-puzzle de poveste (despre care am aflat ulterior că stocul a fost epuizat, aşa că nu vi-l pot linkui).


În ceea ce priveşte puzzle-ul, treaba e simplă: mami reuşeşte să combine piesele corect şi să obţină, la final,  trei imagini din trei poveşti diferite. Însă picea Alexia nu le poate asambla corect. Dar asamblează ea ceva, acolo, în legea ei. Le amestecă, le ia în braţe, le ascunde sub ea, şi, pe ici pe colo, unde recunoaşte vreo parte anatomică pe care ea o posedă şi o ştie, automat duce mâna la ochi, nas ş.a.m.d. Degeaba a încercat mami să inventeze sau să spună pasaje din poveştile corespunzătoare imaginilor din puzzle, Alexia a avut aceeaşi reacţie: să adune piesele în jurul ei, apoi să încerce să desluşească una-alta din imagini.

Despre un alt joc din “familia” Juno v-am povestit aici.

De data asta, în cazul Pins, avem de-a face cu un altfel de joc constructiv. Ceea ce a atras-o prima oară pe Alexia la acest joc au fost culorile foarte vii. Apoi forma lor. De cum le-a desfăcut, le-a studiat, le-a pipăit bine bine, apoi s-a pus pe demontat. A încercat ea, sărăcuţa, să desfacă piesă cu piesă, dar mare lucru nu a reuşit, şi asta pentru că erau foarte bine înfipte unele în altele. Dacă stau bine să mă gândesc, acestea sunt primele jucării destinate copiilor peste 3 ani pe care Alexia nu le poate dovedi. În rest, celelalte jocuri constructive 3 ani+ pe care le avem nu sunt atât de greu de manevrat de un copil de aproape 2 ani, cât are fii-mea. De fapt, încă de anul trecut Alexia manevra cu uşurinţă cuburile constructive pe care le avea şi pe care scria că sunt adresate copiilor de peste 3 ani. Nu vreau să o laud pe fii-mea că ar fi nu ştiu ce super-wonder baby, nicidecum. Ci doar vreau să subliniez că sunt destule jucării care pot fi utilizate cu uşurinţă şi de picii sub categoria de vârstă inscripţionată pe ambalaj. Pentru că nu reuşeşte să îmbine piesele de la Pins, fii-mea se mulţumeşte doar să desfacă, atât căt poate, turnuleţele şi construcţiile ridicate cu sudoarea frunţii de mami…

Aşadar, iată, pe scurt, o prezentare personală şi subiectivă a jocului constructiv Pins:
– formele sunt atractive datorită culorilor vii
– piesele au un sistem de prindere destul de “sănătos”
– destul de greu (dar nu imposibil) ca piesele să poată fi îmbinate de copiii sub 3 ani şi asta pentru că picoruşele trebuie băgate în nişte orificii foarte foarte mici, iar ca să reuşeşti ai nevoie de o foarte bună dexteritate, care, cel puţin în cazul Alexiei, lipseşte
-din cele 149 de piese poţi face o groază de construcţii, imaginaţie să ai!
– sunt uşor de depozitat
– dor al naibii de tare dacă, din greşeală, calci pe ele. Dar, partea bună e că nu se sparg sub greutatea adultului care calcă pe ele

5 Comments

  1. M-am distrat la partea cu durutul. Stiu cum e sa ai casa plina de jucarii si, cand ti-e lumea mai draga, sa calci pe ele!

  2. L-am luat si noi pe ala Bebito, dar Costin nu e inca interesat. Mai asteptam, am mai avut asa experiente cu jucariile care peste 1-2 luni de la prima prezentare fara succes au fost un hit!:)

    1. Da, şi la noi se întâmplă ca anumite jucării, ulte mega-lăudate să fie un fâs pt Alexia. De exemplu, eu păstrez jucărele de bebei, pe care, la vremea lor, fii-mea nu le băga înseamă. Acum, însă, de exemplu, e înnebunită după o chestie cu sfoară care câtă un cântecel de leagăn când tragi de sfoara aia…

      1. Oh, da, si la noi au revenit in voga zornaitoarele de bebelusi!:)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close