Învățătoarea Gabriela Șerban, despre sistemul de educație: ”Există o tendință de a face mult și prost”

Acum ceva vreme, mi-am propus să-i găsesc și să vi-i prezint pe acei oameni din sistemul de educație care ies din linie și fac minuni cu elevii. Așa am ajuns la clasa doamnei Gabriela Șerban, învățătoare la Școala „Henri Mathias Berthelot”, din Ploiești. Pe pagina de Facebook a clasei sale, am văzut că, la ore, le pune elevilor tot felul de filmulețe educative. În clasa domniei sale se cântă, se dansează, copiii se joacă, nicidecum nu se stă doar în bănci, cu mâinile la spate de nu se aude nici musca. Am descoperit în Gabriela Șerban pasiune pentru meseria de profesor, dragoste, o imensă dragoste pentru copii și dorința de a schimba în bine. Și, cum sistemul de educație actual este unul orientat spre profesor, nu spre elev, învățătoarea Gabriela Șerban și-a propus să își facă meseria de dascăl alfel. Pune elevul pe primul plan. Pune iubirea pe primul plan. Și reușește să îi facă pe cei mici să iubească școala, nu să o vadă ca pe o corvoadă, ca pe acel loc unde sunt certați și pedepsiți. Gabriela Șerban este un adevărat #ProfesorPentruViitor.

În cei 15 ani de învățămât, Gabrielei Șerban i-au trecut prin mână patru generații de elevi. De când s-a mutat la Școala Gimnazială ,,Henri Mathias Berthelot”, fiecărei generații i-a dat un nume. Așa a apărut Clasa Campionilor, prima serie de elevi în ciclul primar pe care i-a format. Acum, doamna învățătoare predă la Clasa de Poveste. Așa a ales domnia sa să își boteze fiecare generație de elevi. Cum s-au format aceștia sub bagheta sa? Atunci când am întrebat-o de cât de eficientă, pe termen lung, este metoda sa atipică de predare, modestă, doamna învățătoare mi-a spus că preferă să lase rezultatele să vorbească. Așa că vă spun eu. Din mâna domniei sale au ieșit olimpici și elevi care au obținut note mari la examenul de capacitate. Și vă mai spun ceva, care, în opinia mea, e mai important decât notele și medaliile. Copiii formați de doamna învățătoare Gabriela Șerban au acumulat nu doar un bagaj de informații. Ci s-au format și ca oameni, căci, pe lângă informațiile din curricula școlară, doamna învățătoare le-a transmis și o serie de valori și principii morale. Mă opresc aici și vă las să citiți interviul, să descoperiți un dascăl care a înțeles că misiunea sa nu e doar de a le transmite elevilor un număr de informații. Azi, prima parte a discuției noastre. Însă, vă promit că și a doua parte a interviului cu învățătoarea Gabriela Șerban este la fel de interesantă și de inspirațională.

Cum a început povestea… Clasei de Poveste?

Povestea mea la această școală a început acum 5 ani, când, după o experiență de 15 ani în învățământul de stat, m-am transferat într-o școală unde performanța era la ea acasa: Școala Gimnazială ,,Henri Mathias Berthelot”, din Ploiești. Avându-le exemple de bune practici pe colegele mele, mi-am dorit o Clasă a Campionilor. Am muncit foarte mult pentru îndeplinirea acestui obiectiv, am participat la zeci de concursuri, unde copiii mei au câștigat numeroase premii. Dar, când acești elevi au zburat din cuib, sufletul meu a plâns după anii ce trecuseră prea repede. De aceea, analizând câștigurile, dar și pierderile acestei experiențe, am decis să folosesc povestea ca terapie în educație și să creez pentru micuții mei un tărâm doar al nostru, în care prinții și prințesele să fie zilnic personaje de poveste. Astfel a luat ființă conceptul ,,Clasa de Poveste”, în care 34 de minuni sărbătoresc zilnic învățătura și bucuria. Vă întrebați dacă este posibil să trăim un basm în fiecare zi? Vă invităm la noi, în Clasa de Poveste!

Care este mottoul dumneavoastră ca profesor?

Un dascăl, o carte, un copil, un cuvânt, o atitudine… pot schimba educația. Important e să vrei!

Ce v-a determinat să ieșiți din linie și să abordați o metodă difertă de predare? 

Când ești învățător, inima ta e atât de mare, încât în ea încape infinită dragoste. Așa este și cu mintea… E creativă și plină de idei, atunci când ești implicat cu adevărat, indiferent de metoda de predare: modernă sau tradițională. Educația cu iubire este teoria pe care am folosit-o mereu la toate generațiile mele.

Toți funcționăm mai bine când suntem iubiți. De ce copiii ar fi diferiți? Din contră! Sufletul lor pur are nevoie de emoții reale, iar mintea lor trebuie să se dezvolte încet, dar sigur, în spiritul stimei de sine și-al adaptabilității.

De aceea, toate activitățile mele au fost mereu gândite pentru a-i impresiona pe ei, elevii mei. Nu știu dacă atitudinea aceasta se încadrează în categoria ,,tradițional” sau ,,modern” și nici nu știu dacă e cea corectă… Știu doar că trebuie să ne dorim să-i facem fericiți! Și nici nu e prea greu, trebuie doar să cauți un cântecel specific fiecărui proiect, să compui câteva sarcini de lucru într-un mod atrăgător, să aduni materiale și să scrii povestea… sau macar începutul ei! Restul… e povestea noastră săptămânală! O creăm împreună, oră de oră!

Câte generații de elevi au trecut prin mâna dumneavoastră, folosind metoda alternativă de predare și care au fost rezultatele?

Sunt fericita ,,posesoare” a patru generații de copii împliniți sufletește și cu rezultate spectaculoase. A vă povesti despre feedback-ul copiilor mei, ar însemna să mă laud și nu e cazul. Vă spun doar că au evoluat frumos și iubesc oamenii și viața! Asta nu înseamnă că eu sunt atotștiutoare, ci, pur și simplu, sunt un bun cercetător pentru ceea ce se întâmplă la copii. Este ceea ce m-a ghidat în toți anii de învățământ.

Tu degeaba aplici ce ai învățat, dacă grupul căruia tu îi aplici nu dă semne de achiziții. Nici nu are importanță dacă predai în două picioare sau stând de mâini.

Este vorba de grup. Principalul nostru obiectiv sunt copiii. Dar și părinții lor, bineînțeles, pentru că și mulțumirea părinților este, pentru mine, un obiectiv. De aceea cred că trebuie să schimbăm școala după copii, nu copiii să îi adaptăm la școală!

Ce părere aveți despre folosirea tehnologiei la clase?

Încă sunt în studiu, dar tehnologia trebuie să facă parte din activitatea școlară, deoarece ea face parte din viața noastră.

Cum vi se par manualele și programa pentru clasele 0-IV? Ce note le acordați?

Avem o nouă curriculă, după cele opt competențe ale UE. Foarte bună la clasa pregătitoare, dar foarte greșit aplicată, pentru că înțelegerea ei este trunchiată și, atunci, oamenii aplică cum își imaginează ei, neexistând un ghid, informații… Clasei pregătitoare îi dau, ca și parte de curriculă, nota 6. Urmează clasa I și clasa a II-a, unde se consideră că lucrurile au fost bune și nu s-a schimbat nimic. S-au introdus activitățile integrate de la clasa pregătitoare, dar cum facem lucrul acesta rămâne, iarăși, la latitudinea fiecăruia. Eu, pentru clasa I și a II-a, mai mult de nota 5 nu dau, mai ales la cum sunt compuse manualele.

Nu numai că manualele sunt cu multe greșeli dar, și mai grav, este că nu se ține cont de randamentul psihologic al copilului. Există o tendință de a se face mult și prost, fără a se lua în calcul că, în acest moment, a face mult nu înseamnă decât crearea de stereotipuri, de automatisme care nu duc la nimic bun. Cred că, înainte de realizarea unui curriculum nou, trebuie să avem oameni foarte bine pregătiți pe ceea ce înseamnă, în acest moment, randamentul psihologic al unui copil de 6 ani, 7 ani, 8 ani, 9 ani și interesele lui.

Dacă tu nu lucrezi cu copilul astfel încât el să își găsească singur planul lui de a învăța, să îl înveți cum să învețe, nu vei avea un rezultat promițător pe termen lung. Faptul că facem foarte multă predare, predare-predare, îi transformă pe copii în niște roboței care copiază și se chinuie ca niște schiori începători pe o pârtie dificilă. Înțelegea profundă se face cu ajutorul gândirii critice.

Noul plan pentru clasa a III-a și a IV-a este doar un copy-paste după celălalt, cu un manual de istorie mizerabil. Există foarte multe lacune despre aplicarea activităților integrate. Curriculei de cls a III-a și a IV-a îi ofer nota 4, din cauza amalgamului de noțiuni ce trebuie implementate, ce nu respectă sub nicio formă randamentul de vârstă specific fiecărei clase.

Cât timp petreceți pentru pregătirea unei zile de predare?

Nu există un timp minim… nici maxim. Uneori, o oră este suficient, alteori, doar noaptea este un sfetnic bun.

De unde vă inspirați pentru activitățile la clasă?

Nu mă pot inspira din niciun loc, deoarece copiii mei sunt unici! Dacă le-aș aplica o activitate copiată de la altă clasă, unde copiii sunt diferiți, de unde știu eu că și la ai mei va funcționa cu același randament? Singurii care mă inspiră în crearea poveștilor sunt chiar prinții și prințesele Clasei de Poveste!

Programul dumneavoastră, ca profesor, se termină atunci când clopoțelul sună de ieșire?

Nu cred că poți trage linie în meseria asta atunci când auzi clopoțelul. E imposibil! Pentru multi dintre noi, școala este viața noastră și a familiilor noastre. Noi nu lucrăm la un ghișeu, unde închidem fereastra când s-a terminat programul. Noi luăm cu noi acasă supărarea unui copil, o problemă nerezolvată a altuia, un cântecel ce ne răsună în minte toată ziua, caiete colorate sau greșit scrise, grijile sau bucuriile a 34 de copii. Credeți că putem închide ușa magazinului vieții de profesor, la auzul clopoțelului?

Ce activități au mai mult lipici la elevi?

Proiectele Clasei de Poveste diferă de proiectele Clasei Campionilor. Permiteti-mi, să vă enumăr câteva proiecte:

,,Morcovel” a fost proiectul sunetului M și al cifrelor de la 0 la 5. Am mâncat atâția morcovi, încât nu-l vom putea uita prea curând!

,,Universul” a fost proiectul sunetului și literei S și al cifrelor de la 5 la 9. Am fost cosmonauți și ne-am plimbat de la o planetă la alta. A fost unic și foarte apreciat de cei care ne-au urmărit.

,,Bobiță și Buburuză” a fost proiectul literei B și ne-am distrat copios cu melcul bulbucat și cu gărgărița cu buline.

La ,,Ferma Țapului Ticu” ne-am împrietenit cu Văcuța Lola, Rața Țața, Purcelușul Luța și Măgarul Țae și am identificat cu ușurință, în sarcinile de lucru, sunetul și litera Ț și adunările în concertul 0-10.

Pinocchio, Peștele zburător și papagalul înotător au fost personaje ce ne-au vizitat în timpul activităților noastre. Am aflat despre Mihai Eminescu și despre Ion Creangă tot prin joc.

A urmat ,,Girafa Gina”…

… și-apoi ,,Elefantul Fifi și furnica Fefe”, proiecte săptămânale care au întipărit adânc în mintea copiilor obiective importante pentru clasa pregatitoare.

Dar cel mai iubit proiect a fost Regatul de Înghețată în care noi, elevii Clasei de Poveste am fost soldații care au salvat regatul.

Cum ar trebui să fie relația profesor-părinte, părinte-elev?

Despre părinți, povestea este… de spus! Eu am o datorie etică fata de acești oameni. Alegându-mă, aceștia mi-au oferit, în dar, cel mai de preț cadou pe care ei l-au primit de la Dumnezeu: propriul copil! Ei m-au creditat cu tot respectul și aprecierea lor încă din prima zi de școală. Cum aș putea să nu fac totul pentru acești oameni?

Părinții elevilor mei sunt partenerii mei educativi reali! Cu ei împărtășesc zilnic bucuriile noastre, activitățile și sarcinile noastre. Am o colaborare permanentă cu ei, deoarece avem acelasi scop: dezvoltarea armonioasă a copiilor noștri!

Am nevoie mare de ei, de implicarea lor, de sentimentele lor, deoarece din feedback-ul lor, noi, Clasa de Poveste, învățăm, pas cu pas, valori reale: sinceritatea, iubirea, aprecierea, respectul! Copiii sunt rezultatul propriei experiențe, iar dacă noi, eu și părinții lor, reușim să creăm un mediu plin de iubire și respect, inima copilului înflorește ca un boboc!

Pentru ce-a de-a doua parte a interviului cu doamna învățătoare Gabriela Șerban am lăsat subiecte precum TEMELE DIFERENȚIATE, relația elev-profesor-părinte, repetenție, schimbările din sistemul de educțație, forțarea elevilor, ș.a.

Pentru toate lucrurile frumoase pe care le face la clasă, pentru faptul că pune atât de mult suflet în relația cu elevii săi și pentru că a demonstrat că școala poate fi și altfel, pot spune că doamna învățătoare Gabriela Șerban este un #ProfesorPentruViitor.

Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag. Mă poți urmări și pe FACEBOOK, pe INSTAGRAM, dar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).

Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.

Sursa foto & video: Facebook/Clasa de poveste