Ei, am ajuns și la punctul acesta: tabla înmulțirii. Pe vremea mea, maică, tabla înmulțirii se învăța mecanic. Pur și simplu, o memoram de pe ultima copertă a caietelor de matematică. Recunosc, acum am cam uitat-o. Dar, datorită fetei mele, m-am văzut nevoită să o reînvăț. Că, deh, așa ni se întâmplă tuturor părinților:(re)învățăm lucruri odată cu trecerea copiilor noștri de la un an școlar la altul.
Când fata mea a avut de învățat înmulțirea, primul meu implus a fost acela de a căuta un caiet cu tabla înmulțirii pe copertă. Și să o pun pe Alexia să o tocească, așa cum ne-au învățat pe noi la școală. Însă, pentru fata mea vreau ca procesul de învățare să fie unul simplu, distractiv. Copiii memorează mult mai ușor prin joacă. Așa că m-am văzut nevoită să caut tot felul de variante prin care să țină minte tabla înmulțirii. Hai, că alea cu 1, cu 2, cu 5 și cu 10 sunt cele mai simple. Aici, nu avem probleme.
Cum am procedat?
1. I-am spus Alexiei că tabla înmulțirii este o adunare repetată. Adică, să adune cifra din fața lui X de atâtea ori cât este cifra de după X. Cu alte cuvinte, rezultatul lui 4×6 este același cu rezultatul adunării 4+4+4+4+4+4. Sau, invers: 6+6+6+6, pentru că rezultatul e același, indiferent de cum punem cele două cifre din preajma lui X (aici, i-am introdus în vocabular și termenul ”comutativă”). Că e 4×6 sau 6×4, rezultatul e fix același.
2. Când nu știe un rezultat, să se gândească la cel mai apropiat pe care îl știe, apoi să facă adunarea sau scădera, după caz. Da, știu, poate lua mult timp așa, dar este o variantă ce o face pe ea să se simtă în largul ei și nu se sperie că nu știe rezultatul. În plus, hai să o zicem p-aia dreaptă, așa mai exersează adunările și scăderile 😉 .
De exemplu, dacă nu știe cât fac 6×7, îi spun să se gândească la cel mai aproiat rezultat știut de ea. Adică, ea știe că 6×5=30. Bun. Câți de 6 ai folosit? Cinci. Câți au mai rămas până la șapte? Doi. Hai să adunăm cu cei doi rămași, da? Atunci, avem: 30 + 6 + 6=42. Am folosit șapte de 6? Da. Atunci, acesta este rezultatul: 6×7=42. Și, așa, mai exersăm și adunarea, și scăderea 😉
Dacă nu știe cât fac 8×7, dar știe cât fac 8X8, atunci, din rezultatul (produsul) lui 8×8 scade 8.
3. Ar mai fi și varianta cu Tabelul lui Pitagora. Rezultatul unei înmulțiri este numărul întâlnit la intersecția dintre cifrele din capul de tabel de pe orizontală și, respectiv, de pe verticală. Aici, am exersat cu creioanele colorate sau cariocile. Am tras o linie de la 2 orizontal și o altă linie de la 7 vertical. Ele s-au întâlnit la numărul 14, deci 2×7=14.
4. Ar mai fi varianta cu linii orizontale, verticale și puncte. O variantă ce nu dă greș, doar că durează ceva mai mult la înmulțirile mai mari. Cum am procedat? Am tras linii orizontale și verticale, în funcție de cifrele pe care le avem de înmulțit. Apoi, cu o culoare, am însemnat punctele unde acestea se intersectează. Am numărat bulinele și, astfel, am aflat rezultatul.
Tabla înmulțitii pe degete
5. La tabla înmulțirii cu 9 sunt două variante:
- Fie face înmulțirea cu 10, apoi scade. De exemplu: pentru 7×9 se gândește la 7×10=70-7=63
- Sau se folosește de degete, așa cum am văzut în acest clip de pe net:
Pentru că varianta cu tabla înmulțirii cu 9 pe degete a avut un real succes, am căutat pe net și alte metode. Așa am dat de una super funny. Dap, matematica poate fi și funny. Am luat pix, hârtie, foarfecă și m-am pus pe desenat și decupat. Am trasat conturul palmelor, cu tot cu degete (că doar ele sunt ustensilele noastre, în cazul ăsta) și cu mâinile decupate am făcut ca în clipul de mai jos.
Da, știu, sună cam complicat. Însă, exersând, veți vedea că nu e așa greu. Metoda asta presupune, însă, că elevul știe bine tabla înmulțirii până la 6.