Infertilitatea ca boală

OMS a admis infertilitatea ca boală. O bună perioadă m-am considerat parte din statistici. Cele despre infertilitate. Am fost tentată să îngroş rândurile celor care apelează la fertilizarea in vitro (FIV), însă preţurile uriaşe m-au descurajat, la fel şi procentul scăzut al cazurilor de reuşită. Apoi m-a tot bântuit gândul adopţiei. Deja mi se părea că încercăm de o veşnicie să facem un copil, fără să se ”prindă” ceva.

Bine, recunosc, mă bucuram de ”procesul tehnologic”, însă acea unică liniuţă de pe testele de sarcină mă adânceau tot mai tare în depresie. Dorinţa disperată m-a făcut să plec urechea la tot felul de ”băbisme”, deşi, undeva într-un colţ stingher, raţiunea urla disperată: ”Cum să crezi aşa ceva? E o aberaţie!”. Probabil că multe cupluri aflate în imposibilitatea de a avea copii se agaţă de orice firicel de aţă, iar ”băbismele” iau locul cu brio raţiunii. Altfel nu-mi explic cum şi eu, un om raţional, am începeut să dau crezare unor teorii ”nedemonstrate ştiinţific”. Într-un final, din fericire, raţiunea a fost mai puternică şi am renunţat să mai plec urechea la sfaturile ce mă îndemnau să apelez la metode din popor pentru a rămâne gravidă.

Ca să nu vă bag de tot în ceaţă, am să vă dau un exemplu: cică o femeie rămâne gravidă sigur dacă, după ”procedeul tehnologic”, stă pe spate, cu ”cracii-n” sus, pe pertete eventual. Am realizat, repejor zic eu, că băbismele astea nu-şi aveau rostul în viaţa mea, aşa că am lăsat natura să-şi urmeze cursul. Chiar dacă el a fost unul foarte leeeent. Apoi, când am renunţat la speranţă, hop!, minunea s-a înfăptuit. Testul de sarcină făcut într-una din numeroasele luni în care-mi întârzia ciclul a arătat două liniuţe. Şi primul, şi al doilea test, făcut, pentru siguranţă, în ziua următoare primului.

Noi am fost norocoşi. Însă, din nefericire, sunt multe cupluri nu au bafta noastră. V-am povestit aceste lucruri pentru că, aşa cum am promis aici, am avut câteva întrebări pentru specialiştii de la Columna Medical Center, cu ocazia lansării Academiei de FIV, un proiect ce îşi doreşte să atragă atenţia asupra problemelor de infertilitate. Sper ca întrebările pe care le-am adresat acestora să coincidă cu acelea pe care vi le-aţi pus şi voi. Dar,  dacă doriţi să mai aflaţi şi alte lucruri, vă invit să vă exprimaţi în comentarii.

Q: Rata de infertilitate e mai mare la femei sau la bărbați?
A: E cam la fel. Aprox 20% din cupluri sunt afectate.

Q: A crescut procentul românilor care fac fertilizare in vitro?
A: Nu, iar cifra la nivel naţional este de aproximativ 2500 de bebeluşi concepuţi astfel în fincare an.

Q: S-a propus, la un mom dat, ca statul să acopere parţial sau integral procedurile de fertizilare… În ce stadiu e acest proiect?
A: Sunt două astfel de proiecte. Acesta şi acesta. Ambele se referă la cadrul juridic, nu şi la acoperirea costurilor.

Q: Cine trebuie să strângă guvernul cu uşa să aprobe un proiect de susţinere financiară a cuplurilor care vor/apelează la FIV?
A: În principal cei care îşi doresc şi ar putea avea copii cu ajutorul reproducerii asistate medical, dar care nu ăşi permit. În fapt, problema e mai amplă şi mai gravă decât cea apăruta la nivel individual: României îi scade populaţia. OMS a admis infertilitatea ca boală, în timp ce, la noi, nu se întâmplă asta. Guvernul ar trebui, practic, sa se autosesizeze, doar ca nu o face.

Q: Ce măsuri poate lua statul pentru a încuraja românii să facă_copii?
A: Să sprijine informarea populaţiei şi diagnosticarea corectă a infertilităţii, acolo unde e cazul, şi, desigur, să sprijine financiar investigaţiile care se pot face, dar şi tratamentele aferente. Asta pe lângă politici coerente de încurajare a natalităţii şi sprijin concret pentru familiile cu copii.

Q: Care e duşmanul no1 al fertilităţii (dacă există doar unul)?
A: Nu există o cauză nr 1, ci un cumul de factori care sunt responsabili într-o măsură mai mică sau mai mare: mediu, fumat, stres, boli genetice, BTS (clamydia e una dintre cele mai comune cauze la acest subcapitol), stil de viaţă (greutatea, de exemplu, poate fi un factor).

Q: Persoanele care fac fertilizare in vitro au nevoie de consiliere psihologică în timpul / înainte sau după?
A: Toate cuplurile care au probleme de reproducere trec obligatoriu (cel puţin la CM Columna) pe la psihiatrul clinicii, şi, da, psihicul este un factor extrem de important. Au fost cazuri de cupluri care, din punct de vedere fizic, erau candidaţi perfecti, dar ale căror proceduri au fost amânate pentru că psihologul a decis că au nevoie de terapie. Au fost, de asemenea, cazuri în care, după terapie, cuplul a conceput copil pe cale naturală.

Q: Câţi sunt cei care renunţă pe parcurs la fertilizare in vitro şi din ce motive?
A: Îşi pierd răbdarea sau resursele financiare, încrederea ori motivaţia de a avea copii.

Q: Ah, e sau nu legendă că poziţia ”cu cracii-n sus” după ejaculare ajută spermatozoizii să ajungă mai repede la ovul şi, aşa, rămâne doamna gravidă?
A:
NU. Nici asta, nici altă poziţie 🙂

Q: Se poate decide sexul copilului prin FIV?
A: Da, tehnic se poate. Dar nu se face, pentru că nu este considerat etic şi, mai ales, nu e legal.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: