Ultima săptămână de concediu medical, ultimile cojițe de varicelă. Finally, coșmarul bubos pare să fie spre final. Două săptămâni de stat numai în casă… bleah! Oribil, enervant, frustrant. Zilele astea, imaginația și răbdarea mea au fost puse la grea încercare. Zilnic a trebuit să găsesc ceva care să o distragă pe Alexia de la scărpinat, smiorcăit și de la rugămințile fierbinți (aici mi s-a rupt sufletul rrrrău!) de a merge afară măcar 5 minute, măcar să vadă dacă au ieșit ”David, Eva și Malia afală”. Of, Doamne! Așa-mi trebuie dacă nu am vaccinat plodu’ împotriva varicelei! Ei, acum a trecut, gata, deja încep să respir ușurată căci mai sunt doar câteva cojițe pe corpul Alexiei.
Așa cum ziceam mai sus, zilnic a trebuit să găsesc câte ceva de făcut cu Alexia să-i trezesc interesul, să o țin ocupată. Cum sunt un antitalent la pictat, desenat și altele de gen, iar Alexia e foarte atrasă de zona asta, am zis că e o bună ocazie pentru mine să-mi dovedesc că, totuși, nu sunt chiar atât de praf și că, exersând, poate-poate iese ceva interesant din mâinile mele.
Gheața a fost spartă de concursul Cristinei, pentru care am făcut o felicitare. Prima mea felicitare, căci nici când eram copil nu confecționam așa ceva. Nu-mi plăcea. Prima și a Alexiei. Ne-am descurcat, zic eu, onorabil.
Apoi, când îmi storceam creierii ce mama zmeilor să mai fac cu Alexia, m-a sunat un curier să mă anunțe că are un colet pentru mine. Cine ce să-mi trimită prin curier? Mai vechii noștri prieteni de la Wooden TOYS, sau jucării din lemn online, pe numele românesc, ne-au trimis niște… dar mai bine o las pe Alexia să vă spună ce am primit:
Așadar, mulțumim Wooden TOYS! Ne-ați dat de lucru vreo 3 zile 🙂
Adică am făcut asta:
Apoi, după ce am terminat ”oele”, am trecut la mobilierul din lemn, primit cadou fix cu un an în urmă, când Alexia împlinea 3 ani.
Am împărțit democratic piesele care au fost vopsite: Alexia a ales dulapul și un scaun, eu masa și celălalt scaun. La final, când am rămas fără acuarele, mobilierul arăta astfel:
După ce am terminat ouăle și mobilierul, ne-am apucat de făcut felicitări pascale. Am cumpărat ouă din spumă de la Cora, cu ce mai aveam eu în ”cutia cu de toate”, aprovizionată de la Dacomag, plus printat ceva imagini cu pui și iepurași (unul e luat de pe blogul Cristinei), am purces la decupat, colorat, lipit.
Ne-am propus să facem felicitări pentru doamnele educatoare de la grădi, pentru neamuri și prieteni. I-am arătat Alexiei câteva modele, apoi am compilat. Ea a pictat ba cu pensula, ba cu degetele…
Am lipit ce și unde mi-a indicat donșoara, am mai retușat pe ici pe colo și, în prima zi de ”felicitărit”, am produs 3 modele:
Felicitari printesei ! 🙂
Daca tot ati facut, de ce n-ati participat si voi la claca?! Poate veniti si voi la Craciun, vad ca sunteti foarte indemanatice ! :*
Noi suntem în carantină, deci ne era imposibil să ajungem la șezătoare 🙁
Vai ce ma enervezi, imi vine sa te alerg, era” sezatoare” pe blog . Se vede ca n-ai mai dat pe la mine, ca stiai, suntem la editia a doua 😛 . Avem si de Craciun, asa ca sper sa nu lipsiti ! :* Te-am anuntat de pe acum :))) !
Să trăiți am înțeles! Abia mai am timp să citesc. Cel puțin cât am astat cu capra acasă, am postat și ”am fugit”, nu am ținut calculatorul deschis prea mult, că mă trăgea cineva de mână ”hai să ne jucăm!”
Meaculpa, doamnă dragă, meaculpa