Indeletniciri (mai mult sau mai putin) pascale

Ultima săptămână de concediu medical, ultimile cojițe de varicelă. Finally, coșmarul bubos pare să fie spre final. Două săptămâni de stat numai în casă… bleah! Oribil, enervant, frustrant. Zilele astea, imaginația și răbdarea mea au fost puse la grea încercare. Zilnic a trebuit să găsesc ceva care să o distragă pe Alexia de la scărpinat, smiorcăit și de la rugămințile fierbinți (aici mi s-a rupt sufletul rrrrău!) de a merge afară măcar 5 minute, măcar să vadă dacă au ieșit ”David, Eva și Malia afală”. Of, Doamne! Așa-mi trebuie dacă nu am vaccinat plodu’ împotriva varicelei! Ei, acum a trecut, gata, deja încep să respir ușurată căci mai sunt doar câteva cojițe pe corpul Alexiei.

Așa cum ziceam mai sus, zilnic a trebuit să găsesc câte ceva de făcut cu Alexia să-i trezesc interesul, să o țin ocupată. Cum sunt un antitalent la pictat, desenat și altele de gen, iar Alexia e foarte atrasă de zona asta, am zis că e o bună ocazie pentru mine să-mi dovedesc că, totuși, nu sunt chiar atât de praf și că, exersând, poate-poate iese ceva interesant din mâinile mele.

Gheața a fost spartă de concursul Cristinei, pentru care am făcut o felicitare. Prima mea felicitare, căci nici când eram copil nu confecționam așa ceva. Nu-mi plăcea. Prima și a Alexiei. Ne-am descurcat, zic eu, onorabil.

Apoi, când îmi storceam creierii ce mama zmeilor să mai fac cu Alexia, m-a sunat un curier să mă anunțe că are un colet pentru mine. Cine ce să-mi trimită  prin curier? Mai vechii noștri prieteni de la Wooden TOYS, sau jucării din lemn online, pe numele românesc, ne-au trimis niște… dar mai bine o las pe Alexia să vă spună ce am primit:

Așadar, mulțumim Wooden TOYS! Ne-ați dat de lucru vreo 3 zile 🙂

Adică am făcut asta:

 

Asta e capodopera mea

 

Capodopera mea înconjurată de ale Alexiei

 

A doua zi, am luat-o de la capăt
”Uite, mami, am desenat un epulaș de Paste!”. Culmea, mâzgăleala ei chiar aducea cu un iepuraș pe care apoi, din păcate, l-a stricat
O parte din ”producția” din a doua zi de pictat

Apoi, după ce am terminat ”oele”, am trecut la mobilierul din lemn, primit cadou fix cu un an în urmă, când Alexia împlinea 3 ani.

Am împărțit democratic piesele care au fost vopsite: Alexia a ales dulapul și un scaun, eu masa și celălalt scaun. La final, când am rămas fără acuarele, mobilierul arăta astfel:

Lucrarea mea. Mândră tare-s de ea! Brizbrizurile sclipitoare sunt puse de ”șefa”

După ce am terminat ouăle și mobilierul, ne-am apucat de făcut felicitări pascale. Am cumpărat ouă din spumă de la Cora, cu ce mai aveam eu în ”cutia cu de toate”, aprovizionată de la Dacomag, plus printat ceva imagini cu pui și iepurași (unul e luat de pe blogul Cristinei), am purces la decupat, colorat, lipit.

Ne-am propus să facem felicitări pentru doamnele educatoare de la grădi, pentru neamuri și prieteni. I-am arătat Alexiei câteva modele, apoi am compilat. Ea a pictat ba cu pensula, ba cu degetele…

Am lipit ce și unde mi-a indicat donșoara, am mai retușat pe ici pe colo și, în prima zi de ”felicitărit”, am produs 3 modele:

Modelul pictat cu degetele

 

Felicitările pentru doamna Căștina și doamna Dolina, educatoarele de la grădi

5 Comments

  1. Felicitari printesei ! 🙂
    Daca tot ati facut, de ce n-ati participat si voi la claca?! Poate veniti si voi la Craciun, vad ca sunteti foarte indemanatice ! :*

      1. Vai ce ma enervezi, imi vine sa te alerg, era” sezatoare” pe blog . Se vede ca n-ai mai dat pe la mine, ca stiai, suntem la editia a doua 😛 . Avem si de Craciun, asa ca sper sa nu lipsiti ! :* Te-am anuntat de pe acum :))) !

        1. Să trăiți am înțeles! Abia mai am timp să citesc. Cel puțin cât am astat cu capra acasă, am postat și ”am fugit”, nu am ținut calculatorul deschis prea mult, că mă trăgea cineva de mână ”hai să ne jucăm!”
          Meaculpa, doamnă dragă, meaculpa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: