V-am provocat aici la un mic exerciţiu de imaginaţie. Ei bine, recunosc, m-am distrat teribil citind variantele voastre. A fost un joc tare deconectant pentru mine. Sper că nu vă spupăraţi pe mine, dar trebuie să recunosc că tare m-am amuzat! Îmi cer scuze, repet, că m-am amuzat pe seama încercărilor voastre. Dar a fost una dintre postările care m-au făcut să mă relaxez teribil. Am râs cu lacrimi la cuvintele picilor voştri, am râs tot cu lacrimi la traducerile voastre.
Acum, însă, haideţi să-i dăm Cezarului ce e al Cezarului. Adică să vă traduc ce spune fii-mea:
Piţinţă=plăcintă
Guiei= gunoi
Bilol=televizor
Tununelic=întuneric
Mâlal= fermoar
Mămălit= m-am murdărit
Mameche = medicamente
Tununeta= tricicleta
Vau să licăm= vreau să ne jucăm
Ei, cum vi se pare?
Neasteptate intr-adevar, poti sa publici si un dictionar! Poate inaugurezi o noua limba…
Nu cred că ar merge, pentru că sunt muuuult prea multe dialecte bebiceşti 🙂 Merci pt idee, oricum
;))))Hi hi, frumoase asocieri mai face ea..recunosc, eu am intuit doar intunericul si trotineta, care de fapt era tricicleta;) Al meu copil nu mi-a zis un cuvant pana nu a fost el sigur ca se face inteles, ne-am descurcat pe muteste cu el, bietii de noi.
greu pe muteste, greu si cand vorbeste mult si abia intelegi ce spune… Dar, recunosc, ne si distram pe seama acestor cuvinte. Uneori, chiar o punem sa tot repete cuvintele stalcite si cand vedem ca radem in hohote, le tot repeta, mandra nevoie mare
Facem un dictionar 🙂 ?
Ar merita, doar că nu sunt atât de mulţi termeni universali valabili. Dacă ar fi fost atât de simplu, cred că deja ar fi scos cineva până acum un dicţionar bebicesc, aşa cum au scos cărţi despre evoluţia copilului în burtă, de la spermatozoid la ziua Z.
Eu am încercat să fac o listă pentru ai mei, să înţeleagă ce vrea fata de la ei, doar că de cele mai multe ori, schimbă pronunţia de la o săptămână la alta, sau chiar de la o zi la alta… 😉 Şi iar o luăm de la capăt cu ”Ce zici aoclo?”