gura-foto pixabay

În loc să spuneți numai tâmpenii, mai bine v-ați ține gura

Am fost cu fii-mea la analize. Copilul nu avea nicio apăsare. Nu plângea, nu avea față tristă, nu încerca să fugă… Chiar era relaxată!

Intru în cabinetul de recoltare, mă așez pe scaun, se pune copilul în brațele mele, își suflecă mânecile și așteaptă. Asistenta, pe o voce mieroasă, o întreabă:

– Ești curajoasă sau chem niște colegi să te țină?

Am văzut roșu în fața ochilor când am auzit-o! De ce? Pentru că, oricât de dulce ar fi fost tonul vocii ei, un copil nu are cum să nu se sperie când i se spune că vor veni niște adulți să îl țină cu forța să i se ia sânge. Nu m-a răbdat sufletul să tac:

– Nu mai bine încercați, ușor, să îi recoltați sânge și nu o speriați cu ținutul cu forța. Poate veți avea o surpriză plăcută și ”va sta mumos”, zic eu printre dinți.

Nu m-am putut abține, chiar nu! Și fii-mea i-a dat peste nas și a întrebat-o cu vocea ei de mielușică:

– Cum să mă țineți dacă o să mă doară rău ce îmi faceți?

Copilul a stat cuminte, nu a mișcat un milimetru cât i s-a luat sânge, iar la final, eu nu m-am abținut, din nou, și i-am zis asistentei:

– Vedeți, nu mai bine întâi încercați cu ușurelul și nu mai speriați copiii că veți chema colegii să îi țină cu forța ca să le luați sânge?

Spre deosebire de ce alte povești aud de la părinții care își duc copiii la recoltarea de sânge, femeia asta a fost ok: nu a bâjbâit în căutarea venei, nu a lăsat semne pe mâna copilului. Dar… DAR felul în care a pus problema m-a scos din sărite! Știți vorba aia ”Gura bate cu**”. Oricât de bine intenționată ar fi fost femeia, oricât de bune ar fi fost intențiile ei, ce a scos pe gură ar putea speria și cel mai liniștit copil.

Iar noi, din păcate, avem experiență cu asistente de coșmar. În urmă cu trei ani, când Alexia a ajuns cu tatăl ei la Urgență, la Budimex, niște asistente au considerat firesc să urle și să se urce pe copil, ca să o facă să stea să i se scoată o așchie din picior și să fie cusută.

Mi-e tot mai silă de ce văd și aud că se întâmplă în spitalele noastre. Nu mă refer la lipsurile de aici, ci la atitudinea, la mentalitatea unora dintre cadrele medicale. Mi se pare impardonabil faptul că încă mai sunt oameni în halate care intră în contact cu pacienții și se poartă ca niște brute, fără pic de remușcare. Nu e firesc să te porți așa atât cu un adult, dar mai ales cu un copil. Să te urci pe el, să țipi, să îl ții cu forța pentru o injecție, o recoltare de sânge… Da, știu, e greu să lucrezi cu un copil panicat, care țipă, se agită, plânge. Da, știu, e stresant un astfel de job. Dar, dacă nu-ți place, atunci angajează-te în altă parte. Dacă nu faci față stresului și te enervează plozii plângăcioși și agitați, nu te ține nimeni cu forța să lucrezi acolo.

Dragi asistente, zău, mai bine v-ați ține gura înainte să scoateți prostii pe ea! Toți avem zile bune și zile proaste, dar pacienții nu au nicio vină. Și, mai ales, dacă nu aveți răbdare cu pacienții (de orice vârstă ar fi ei), nu mai bine vă reorientați profesional? Nu de alta, dar când vă purtați ca niște torționari, niciun copil nu va sta liniștit. Pentru că se va speria de balaurul în halat care vrea să îi facă rău! Pentru că asta crede un copil despre un adult care urlă la el și îl forțează. Puteți să îi spuneți câte-n lună și în stele! Nu vă va mai crede că îi vreți binele. Și, din păcate, poate rămâne cu sechele, cu spaima de mersul la doctor din cauza unui astfel de comportament.

Da, știu, spaima asta a copiilor de doctor nu e doar din vina cadrelor medicale care se poartă ca niște brute. Ci și a acelora care le spun copiilor ”Dacă nu ești cuminte, te duc la doctor să îți facă injecție!”. O altă aberație a poporului român!

Cred că, pe lângă informațiile medicale, la școală, viitoarele cadre medicale ar trebui să învețe și cum să se poarte, cum să vorbească atunci când au de-a face cu un pacient mai puțin cooperant sau speriat. Sau, la angajare, să se introducă o probă eliminatorie ”interacțiunea cu pacienții”. Ar mai fi ceva ce s-ar putea face: la laboratoarele unde se fac recoltări, poate că ar trebui să fie și oameni specializați în lucrul cu copiii. Și ar mai exista o soluție: achiziționarea acelor geluri speciale cu efect anestezic pe care medicii din țările civilizate le folosesc când recoltează sânge copiilor.

Dar, nah, de ce să ne civilizăm, nu? Să rămânem barbari și să ne batem joc de oameni! Iar oamenii să stea cu capul plecat și cu fermoarul tras la gură. Și când vine vorba de copii… dă-i încolo! Niște mucoși alintați care bâzâie din orice. O să le treacă.

Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like…
Mă poți urmări și pe Facebook,  Instagram, dar poți da SUBSCRIBE și canalului meu de YouTube. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele pe blog, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare  via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.

Join 13,886 other subscribers

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: