Vă povesteam, nu de mult, că Alexiei nu-i place zăpada, că plânge atunci când o pun în zăpadă. Ei bine, situaţia s-a mai schimbat după câteva “şedinţe terapeutice”.
Pe principiul e bine să-ţi înfrunţi temerile cu răbdare şi curaj, am pus la cale un “tratament”. Zilnic, dimineaţa, când o duceam la creşă şi seara, când o luam acasă, am lăsat-o pe jos, să calce pe zăpadă. Puţin câte puţin, ţinută de mână, sau de umeri, azi un pas, mâine doi, fii-mea a prins curaj şi acum merge singurică prin zăpadă. Dar nu prea mult că oboseşte :)). Sunt convinsă că la anu’ o să am scandal cu ea că nu se va lăsa dusă din zăpadă! Dar mai e până atunci.
În schimb, a descoperit cât de fun e să te dai pe gheaţă. Şi îi place la nebunie. Iată o mostră:
Din păcate, din cauza calităţii imaginii, nu se vede ff bine în film cum râde fii-mea de câte ori o dădea tati pe gheţuş. Dar vă spun eu şi sper să mă credeţi pe cuvânt: Alexia era toată un zâmbet şi a început să chiţăie de supărare când am plecat spre casă…
