Hristos a-nviat!

Anul acesta n-am pregătit nimic special pentru Paşte. Cum fix sâmbătă am intrat în mini-vacanţa de Paşte, nu am avut când să  pregătesc toate cele. Aşa că ne-am mulţumit cu ce-am avut: câteva ouă vopsite primite de la şefa mea, cozonac şi alte mâncăruri făcute de soacră. Dar nu mâncatul a fost partea interesantă a acestui Paşte, ci cum am petrecut noi în familie.

Încă din Vinerea Mare am avut parte de surprize, care s-au înfăptuit în timp ce eu eram la job şi mă dădeam cu capul de pereţi (nu-ntrebaţi de ce!). Alexia mi-a ghicit gândul că simt nevoia unei redecorări, aşa că mi-a luat-o înainte. Iar după ce a isprăvit i-a spus lui tati să o sune pe mami “la biciu” să se laude cu isprava ei. Ca să fie şi mai explicit, tati mi-a trimis câteva fotografii în real time:

Ei, cu aşa mutrişoară, mai pot spune ceva??

În noaptea de Înviere, a mers şi Alexia cu noi să ia Lumină. A fost pentru prima oară pentru ea. Nu prea i-a plăcut în aglomeraţie, ea voia “La Doame Doame”, în Biserică. Apoi, când a venit vremea să luăm Lumină, nu a vrut neam să ţină candela pe care i-am cumpărat-o special, ci bucăţica din lumânarea de la botezul ei, pe care o folosesc an de an de Înviere. Am cam tremurat noi, de teamă să nu dea foc cuiva, ori să se sperie de ceara care îi pica pe mâini. Dar fata mea a fost o vitează. S-a descurcat.

Pentru masa de Paşte, am înnoit copilul din cap până-n picioare, aşa cum spune tradiţia. Chiar şi freza a fost una nouă: tati şi-a dat mândru odrasla cu gel pe păr. Am vociferat eu, dar degeaba, au făcut front comun şi m-au dovedit.

Însă nu asta a fost marea distracţie, pentru Alexia, ci ieşitul la grătar, de luni, când am participat la petrecerea dată de părinţii Ioanei, prietena preferată a Alexiei. Ah, şi a făcut o decoperire periculoasă: rolele. A fost dragoste la prima vedere, aşa că, trebuie să îi căutăm role de pitaci… Şi eu, care credeam nimic nu e pentru ea mai palpitant decât faptul că a învăţat să meargă pe bicicletă …