Mai bifăm un lucru pe lista ”primelor dăţi când Alexia…”. De data asta călcatul. A se consemna: octombrie 2014, 4 ani şi aproape 6 luni, Alexia a călcat prima oară haine. Singură!
Nu există weekend în care Alexia să nu mă vadă călcând rufe, nu există săptămână în care Alexia să nu mă audă văitându-mă că am un coş cu haine care dau pe-afară şi nu apuc să le calc. Poate d-asta sau, pur şi simplu din curiozitate, Alexia a venit într-o seară la mine în timp ce, cum altfel, călcam şi mi-a zis: „Mami, vleau să te ajut. Vleau să calc şi eu lufele”. ”Hait! M-am scos!”, mi-am zis. ”Măcar că mă scuteşte de călcatul hainelor ei de casă şi a lenjeriei ei, şi tot e ceva”, am socotit eu în mintea mea diabolică.
Aşa că mi-am făcut curaj, cu inima mică mică (de teamă că s-ar arde cu fierul sau cu aburul încins), i-am dat copilului câţiva chiloţei de-ai săi, un tricou de casă şi ”Calcă, mamă, calcă!”.
Primul chiloţel l-a călcat cam stângace. Era prea jos, iar masa prea înaltă
Apoi şi-a adus scăunelul din dormitorul ei şi s-a mai înălţat.
Distracţia a fost maximă pentru ea şi a fost taaaare mândră de ea. Şi eu la fel.
S-a speriat ea ce s-a speriat de abur, dar nu a abandonat. Nici faptul că hainele călcate erau ”fielbinţi” şi nu le putea lua de pe masa de călcat nu a determinat-o să renunţe.
După vreo 15 minute, fericită, Alexia mi-o trânteşte (Damn! Fix când nu o mai filmam!): ”Acum o să te ajut eu să calci, că tati nu ştie. Să nu mai spui că ai multe haine de călcat, că mă ai pe mine, da mami?”. Am bocit? Normal că am bocit la o aşa replică! Fata mea creşte!
Te-a topit replica, asa e?
In weekend i-ai pregatit de calcat asternuturi? In timp ce tu te uiti la un film? :))
Oare sa incerc sa il invat si pe cavalerul meu sa calce? Are fix varsta printesei tale, face 4 ani si 5 luni pe 26 😉
Ar fi o treabă, să ştii 😉 Dar mai întâi trebuie să prindă putere ca să poată ridica songură fierul în poziție verticală, apoi… îi voi da de călcat, nu glumă 😉
He-he, sunt de-o seamă!
Chiar te-ai scos!
E teribil de dulce si de frumoasa, iar pe deasupra si harnica!!! 🙂
Pupici multi!
Felicitari! Draga de ea :); pe de o parte, abia astept sa creasca si fetita mea, pe de alta parte…imi va fi dor de ea (si de biatat, desigur) mica…