– Mami, vau pose!
-Mami, nu am cum să îţi fac poze…
-POOOOSE!!!
-Mami, dar nu am aparatul de fotografiat la mine
-Ba mami pose!
-Alexia, mami, ţi-am spus că nu am aparatul de fotografiat la mine. Cu ce vrei să îţi fac poze?
-Pononu! (Telefonul)
Ăsta a fost dialogul cu fii-mea pe când intram într-un părculeţ de lângă creşă, iar fii-mea se proptise de un copac şi stătea precum un fotomodel, la poză! Ce ţi-e şi cu generaţia asta!
Şi nu e singura dată când ne dă nişte replici care ne lasă muţi, fără reacţie preţ de câteva clipe.
Un alt exemplu: azi dimineaţă, pe la 6, aşa cum se trezeşte maimuţica de regulă, vine fuga din camera ei şi se bagă în pat, lângă mine, în locul lui ta-su. Când acesta se întoarce, vrea să se pună şi el în pat, şi o împinge pe maimuţică mai spre mine: “Pacă, tati, paaaaacă. E ocu meu! Mami pup!” În traducere, “Pleacă, tati, că e locul meu. Mami, te pup!”
Asta e Alexia. 2 ani şi aproape 7 luni. Nici nu vreau să mă gândesc ce replici ne va da mai încolo!
Buna, Cristina Ologeanu. Ai ramas aproape neschimbata si, se pare ,la fel de zapa ( zapacita) ca in tineretea noastra, dusa pe apa Sambetei, mai bine zis pe culoarele pline de praf, urate si neprietenoase ale ziarului Cotidianul. Urate vremuri. Cu toate acestea, frumoase amintiri. Imi revin si acum in memorie “razboaiele ” tale cu dead-line-urile, fuga dupa subiecte, dorinta de a face cel mai bun supliment TV. Felicitari, ai intrat in clubul mamicilor “atomice”. Frumoasa foc fetita ta. Ce replici iti va mai da? Ti-as spune din experienta cateva, insa pierzi tot fun-ul momentelor.
Eu si acum ma minunez de ideile si intrebarile fiicei mele, Ana Beatris, 9 ani si jumatate. Ca sa nu-ti mai spun de cel mic, Anton, 4 ani. Ma bucur f mult sa aflu ca esti bine, sanatoasa si voioasa. Felicitari pentru blogul tau.
Ana Maria Franculeasa
Ana, sunt convinsă că vor urma şi altele! Am văzut la alţi părinţi mai toate etapele. Sincer, cu toare certurile de atunci, mi s-au părut chiar vremuri fff frumoase.
Merci pentru aprecieri! Pup