Am tot evitat să fac foaie de plăcintă de când mă știu. Mereu greșeam câte ceva. Da, știu, gospodinele se vor întreba “Cum e posibil să greșești ceva atât de simplu?”. Nici eu nu știu. Dar, pentru că nu îmi mai plac foile de plăcintă din comerț, m-am pus pe făcut acasă. Din câte variante am încercat, foaia de plăcintă despre care vă scriu acum e cea mai tare! Pufoasă, cu doar câteva ingrediente și fix cât e nevoie pentru o plăcintă în tava mare de la cuptor. Și, dacă mie mi-a ieșit de fiecare dată, clar e ușor de făcut 😉
La început, pentru că nu prea mă pricepeam eu să întind foile cu talent, foloseam la o singură plăcintă toată cantitatea de cocă rezultată din ingredientele de mai jos. Normal, după coacere, ieșea o foaie mai groasă.
În timp, însă, am mai căpătat îndemânare și am reușit să întind foaia mai bine, să o fac mai subțirică. Așa, am obținut plăcinte perfecte: cu foi nici prea groase, nici prea subțiri. Nu am redus cantitățile, ci doar am întins aluatul mai bine.
Surplusul de aluat l-am băgat la congelator, într-o pungă bine închisă, și din el mai puteam face o plăcintă, în altă zi. Ce-i drept, nu în tava mare a cuptorului, dar în una rotundă, mai mică.
Ingrediente
- 700 grame făină
- 300 ml lapte bătut
- 300 ml ulei
- 25 g drojdie (½ cub)
- Un vârf cuțit sare
- O linguriță coajă de portocală rasă
În loc de lapte bătut, merge și apă, dar foile nu ies la fel de pufoase. Ah, și foarte important, laptele bătut se folosește la temperatura camerei.
Mod de preparare
Se pune făină, cubul de drojdie zdrobit, se adaugă laptele bătut. Se amestecă ușor cu furculița. Încet-încet se adaugă uleiul, praful de sare și coaja de portocală rasă. Se amestecă până la omogenizare. Se lasă cam 30-45 min la loc călduros să crească.
Se ”porționează” și se purcede la întins foaia. Cu răbdare. Dintr-o cocă mare cam cât un croissant se poate obține o foaie pentru tava mare a cuptorului.
Gata, asta este tot! Simplu, nu?
Foia asta o folosesc, de exemplu, când fac plăcintă cu mere. Și pentru cea cu dovleac e bună.
Disclaimer!
Gătesc, dar nu sunt un maestru bucătar. Așa cum mă pricep, mai bine, mai puțin bine, încerc să fac o mâncare comestibilă. Am ars ceapa de nenumărate ori, am aruncat oale-ntregi cu mâncare. Dar așa am învățat să gătesc. Mă descurc onorabil, nu am omorât pe nimeni cu preparatele mele, iar dacă doriți să le încercați, aș fi onorată.
Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like…
Mă poți urmări și pe FACEBOOK, pe INSTAGRAM, dar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).
Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.
Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.
