”Într-o zi am rămas fără Wi-Fi și am fost nevoit să socializez cu familia. Par niște oameni drăguți”.
Asta este o mostră de umor negru pe seama faptului că oamenii petrec mult prea mult timp conectați la internet, la rețelele de socializare, decât la realitatea de zi cu zi. Este un haz de necaz inspirat, din păcate, din realitate. Tot mai mulți, adulți și copii, petrec din ce în ce mai mult timp conectați la internet, la rețelele de socializare, la ecranul televizorului. Și prea puțin timp împreună. Și când zic împreună, nu mă refer la a fi unii lângă alții. Ci, făcând lucruri împreună, interacționând unii cu ceilalți LIVE. Putem fi unii lângă alții, dar fiecare cufundat în ecranul său. Iar asta nu înseamnă împreună.
Obiceiurile sănătoase, comunicarea se învață de acasă, din primii ani. Dacă pui copilului un telefon, o tabletă în mână, sau îl lași cu orele cu ochii-n televizor, te poate costa scump. Da, știu, avem cu toții atâta treabă, de nu ne vedem capul și niciodată nu avem suficient timp, energie și chef să răspundem infinitelor ”de ce-uri” enervante ale ăluia mic. Așa că, îl ținem ocupat în fața unui ecran și am scăpat de bătutul la cap. Iar copilul trebuie să se bucure de ceea ce-i oferim, că noi n-aveam atâtea pe vremea noastră câte îi oferim lui. Ne vedem de ale noastre, nederanjați. Și, așa, trece o zi. Două, nouă, mai multe. Și așa trece și viața pe lângă noi.
Apoi, ajungem la un moment în care ne plângem că nu ne înțelegem cu copilul, că nu ne ascultă, că nu e ochi și urechi la discuția noastră. De ce ar fi? Noi am fost ochi și urechi când el, copilul, a avut neovie de noi? Tot ce face este să ne imite comportamentul pe care noi l-am avut atunci când el ne cerea atenția. Iar noi l-am conectat la ecran.
Da, știu, există o scuză: am fost ocupați cu serviciul, cu gătitul, cu făcutul curățeniei și cu altele. Știu, pentru copil muncim atât, ca să avem ce-i pune pe masă și să-i oferim cele mai bune condiții să crească.
Da, știu, avem atât de multe de făcut într-o zi, că nu ne ajung 24 de ore. O știu prea bine! Cu atât mai mult o știu, pentru că nu e deloc floare la ureche să mă ocup singură de atât de multe lucruri și să mai am energia necesară să fac față unui copil energic, curios și, mai ales, dornic de atenție din partea mea.
O relație se clădește în timp. Relația părinte copil este ca aceea dintre tine și floarea pe care o ai în ghiveci. O uzi, o îngrijești, o pui la lumina potrivită, o plantezi în cel mai bun pământ, ea va crește. O lași în plata ei, pentru că nu ai timp suficient de ea, atunci, se va ofili. Așa e și cu relația părinte-copil și timpul pe care ni-l dedicăm unii altora.
Un studiu realizat de Salvați Copiii arată că 27,5% dintre copiii din România petrec peste șase ore online într-o zi de școală. Iar într-o zi de vacanță, procentul crește la 48,3%. De ce stau ei pe internet? Printre altele, pentru că părinți petrec prea mult timp la serviciu, pentru că nu are cine să stea cu ei și să interacționeze cu ei, față în față. Pentru că așa se ”distrează” ei de mici.
Vă mai dau niște cifre:
- 54% dintre copii afirmă că au fost deranjați sau supărați de către alte persoane pe internet;
- 61% dintre repondenți spun că s-au simţit inconfortabil ca urmare a ceva văzut pe internet, semnificativ mai multe fete şi elevi de liceu.
Poate că, pe moment, câștigi ceva când îți conectezi copilul la un ecran. Câștigi timpul necesar ducerii la bun sfârșit a sarcinilor din acel moment. Dar, pe termen lung, ce câștigi? Un copil dornic să fie mereu conectat la ecran, nu la tine. Pentru că acel ecran i-a ținut de urât atunci când el avea nevoie ca tu să-i fi alături.
Fiecare își știe problemele de acasă mai bine decât oricine altcineva. Fiecare dintre noi știe cel mai bine ce lupte are de dus. Și nimeni din afară nu ne poate spune ce e mai bine pentru noi să facem. Cu toate acestea, există momente în care ar trebui să ieșim din bula noastră și să nu ne mai ascundem după scuza ”nu-mi zice mie nimeni cum să-mi cresc copiii, că nimeni nu știe mai bine decât mine ce greutăți am eu”.
Nu cred că nu ai cum să îți găsești câteva momente pe zi să le petreci împreună cu cei dragi. Cu copiii. Curățenia mai poate aștepta. Rufele întinse pe sârmă nu putrezesc dacă le mai lași o zi. Și ce dacă văd vecinii că le ții de două zile la uscat? Și ce dacă te duci mai pe seară la cumpărături, pentru că în prima parte a zilei ieși în parc cu copiii? Ei, copiii, vor aprecia mai mult că ați petrecut timp împreună.
Fiecare zi în care nu ai timp și pentru copilul tău te va costa. În viitor. Iar timpul nu-l vei mai putea da înapoi. Așa că… fă-ți timp! Fii alături de copilul tău, pentru că el este cel care contează cel mai mult.
Citiți împreună, jucați-vă, ieșiți la plimbare. Sau, chiar, faceți treburile casnice împreună. Chiar dacă nu-i iese perfect copilului și mai mult te încurcă. El se va bucura că îl lași să te ajute, așa cum poate. Și, în timp, exersând, va ajunge să-ți fie de un real ajutor. Așa, dacă îl lași cu ochii-n ecran, te vei trezi că va crește și nu va ști să facă nimic. Ba chiar nu va dori să te ajute atunci când vei avea nevoie. Iar faptul că îi dai diverse sarcini casnice, potrivite vârstei și puterii sale, nu înseamnă că îl exploatezi. El se va simți important, băgat în seamă. Dar, mai ales, îi va crește stima de sine știind că te-a ajutat pe tine, părintele lui. TU ești cel mai important om din viața lui, nu uita asta!
Scriu toate astea pentru că prietenii de la Editura Gama mi-au lansat invitația de a fi ambasador al campaniei lor “Ziua în care avem timp”. De editura Gama, care împlinește 25 de ani, mă leagă amintiri frumoase. Cu ajutorul cărților lor Alexia mea a învățat să citească. Și să scrie. Și tot din cărțile lor i-am citit primele povești. Chiar dacă nu aveam timp, eram prea obosită, iar teancul de haine de spălat, de călcat, de adunat de pe sârmă mă aștepta. Le-am lăsat pe toate să mă aștepte. Pentru că nimic pe lumea asta nu a fost, nu este și nici nu va fi mai important și mai urgent decât timpul pe care să i-l aloc copilului meu.
“Ziua în care avem timp” este o campanie ce se află, deja, la a doua ediție. Este o campanie ce încurajează părinții să petreacă timp împreună cu ai lor copii, departe de ecranul telefonului, al laptopului, al televizorului. Timp ÎMPREUNĂ, timp în care să se pună cărămidă peste cărămidă pentru realizarea unei relații frumoase. Astfel, prima duminică din luna decembrie 2019 devine „ziua în care avem timp” și în care suntem îndemnați să citim, să ne jucăm sau să ieșim la plimbare. Firește, ideal ar fi ca în fiecare zi să avem timp.
Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like…
Mă poți urmări și pe Facebook, Instagram, dar poți da SUBSCRIBE și canalului meu de YouTube. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele pe blog, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.
