Moda pampoanelor a revenit. Pe vremea lui Ceauşescu le uram atât de tare!!!! În clasele primare aveam pampoane cât capul, ba îmi prindea mama părul cu ele, ba îmi punea pe cap o bentiţă albă cu două pampoane cât casa! Uf, ce tare le mai uram! Am zis că nu-mi voi chinui copilul astfel. Şi am rămas cu zisul, căci ieri inevitabilul s-a produs. I-am luat Alexiei pampoane. Ne vedeam noi liniştiţi de cumpărături prin Cora, când dau peste un coş cu pampoane la 1,4 lei bucata. Iau unul, din curiozitate, apoi i-l arăt maimuţei.
S-a luminat toată la vederea lui. Iar după ce i-am făcut un moţ în frunte cu acel pampon, a început să strige:
“Mai mute, mami, mai mute! A pate, topate, mute, mute”. În traducere, mi-a spus că vrea mai multe codiţe, la spate şi într-o parte. Am executat. 4 bucăţi moaţe prinse cu pampoane. Radia maimuţica mea dragă de fericire! Era numai cu nasul pe sus şi privea mândră în jur la oamenii care se amuzau la vederea unei maimuţe cu gura maaaaare şi cu pampoane cu tot cu etichetă în cap.
Cum credeţi că a dormit aseară? Cu pampoanele, fireşte. Ce credeţi că a cerut să-i fac la prima oară? Moaţe cu pampoane (cozile făcute înainte de nani nu le-am prins strâns, astfel că s-au desfăcut peste noapte, că doar nu era să o las să se chinuie în somn cu părul prins!). Acum avem de lucru: trebuie să cercetăm “piaţa pampoanelor de păr” după modele variate.
E simpatica, daca ei ii plac, de ce nu??
Si eu am poza din clasa I, cu cordeluta si pampoane… nici eu n-o suport :)))