Azi, duminică, a nins ca în poveşti. Fără vânt, fără ger. Nămeţii mari mi-au amintit de copilărie, când mă tăvăleam prin zăpadă, făceam cazemate, oameni de zăpadă, ne tăvălăeam prin nea şi ajungeam avasă cu zăpada îngheţată pe haine. Eram ca nişte oameni de zăpadă ambulanţi. M-aş fi tăvălit cu fii-mea prin zăpadă mamă-mamă! Dar, deh, unii mai şi “munceşte” duminica. Şi, cum Alexia e cam răcită, am rămas doar cu visul. Asta până mi-a trimis ta-su nişte imagini pe whatsapp…
Adică astea
Bine, măh, e corect? Io la muncă, ei la joacă? Dar, de fapt, nu erau la joacă. Tibi a ieşit să dea zăpada de pe maşină, iar Alexia a vrut să-l ajute. A îndepărtat-o pe cea din jurul maşinii. Uite-aşa s-a ales tati fără pic de zăpadă pe+pe lângă maşină, başca şi cu un copil care a căzut frânt de oboseală la somnul de prânz…
Seara, au repetat figura, doar că m-au aşteptat să ajung acasă de la job. Şi i-am găsit în faţa blocului. După o oră de dat zăpada (noi) şi de tăvălit prin omăt (Alexia), am ajuns acasă frânţi. Iar Alexia îşi admira mirată obrăjorii pe acordurile melodiei “Tărăncuţă ţărăncuţă/Cu bijori în obrăjori”, cântată de soprana de mine, fireşte 😉
Am mai întinerit puţin după o aşa seară. Oare, dacă o ţinem lanţ aşa, voi ajunge din noi la 20-25 de ani? Ce bine-ar fi! 😉
Imi plac bujorii, asa a venit si-al meu de-afara. Nu-mi venea sa cred, ca el e tot timpul cu pielea alba. Ce a muncit frumusica ta! Merita odihna.
Pai astfel de fapte inalta spiritul si il intinereste! Chiar ai scris cat de bine te-ai simtit dupa actiunea dezapezirea! 😀 Cu asa ajutor la dezapezit , cum sa nu mearga treaba struna? 😉
Ne-am ”bucurat” şi mai tare când Aleixa, după ce am făcut noi un munte din zăpada de pe şi de lângă maşină, s-a suit în vârf şi a început să o împingă înapoi, ”la locul ei, unde tebuie să stea!” 🙂
😆 😆 😆 ai mei s-ar fi dat cu saniuta pe el… 😆
Ce sanie? că aia putrezeşte în casă! Direct cu fundul :)))
😀 😀 😀