Are 2 ani şi aproape 3 luni. A se consemna că am început lupta împotriva scutecelor. Pamperşilor, cum spune majoritatea. Deja în casă nu-i mai purtăm. Ba chiar don’şorica merge singură la oliţă dar spune ce a făcut după ce “s-a descărcat”. Iar dacă are pantaloni pe ea, sau chiloţei, când fuge spre oliţă, îi dă singrică jos şi îşi vede de treaba ei. Apoi distracţie maximă când încearcă să-i pună la loc. În 90% din cazuri, bagă ambele picioare pe un crac. Iar dacă vrem să-i arătăm cum se face, urlă de ne ştie tot cartierul. Poate suntem noi înapoiaţi şi o fi vreo nouă modă…
Mă rog… Azi a fost prima zi de stat afară fără pamperşi. Mi-am ticsit rucsacul cu chiloţei şi pantaloni scurţi că, poate, maimuţica face pe ea, şi tre’ să o schimb. Dar nu. Deocamdată. Am tot pisat-o la cap să spună când face pişi (=pişu). Iar atunci când am auzit cuvântul magic, repede am dus-o într-un colţ si i-am dat pantalonii jos. Când colo… ţeapă. Nimic. Apoi, scandal cu donmnişorica. Eu voiam să îi ridic pantalonii, ea voia să rămână în fundul gol, cum e obişnuită să stea în casă. După vreo 15 minute de parlamentări şi tentative de a-i distrage atenţia, am reuşit. Dar nu pentru mult timp. Alexia făcea 2-3 paşi, dădea pantalonii jos şi zicea pişi. Dar nu ieşea nimic. Iar 2-3 paşi, acelaşi ritual. Şi uite aşa a fost ea sursa de distracţie a blocului. Ca şi cum nu ar fi fost de-ajuns, când am urcat, preţ de un etaj (că atât m-au ţinut nervii), la fiecare treaptă se lăsa pe vine să facă pipi. Nu a mai dat pantalonii jos pentru că deja îi băgasem eu în rucsac ca să nu ne mai certăm pe ei. Am râs eu cât am râs când a încercat să boteze fiecare treaptă, dar mai aveam de urcat 4 etaje şi, în ritmul acela, ajungeam de Revelion acasă…
Asta a fost ziua 1 în lupta împotriva scutecelor.
Despre viața reală de familie și nu o poveste înfrumusețată pentru internet. Îmi cresc copilul după cum simt, nu din cărți, nu după cum este la modă.
noi am renuntat la pempers si pe timp de nopate, a fost foarte simplu desi ma gandeam ca nu vom reusi nici pe timp de zi micuta mea nu vroia sa stea pe olita nici macar o secunda,dar intr o zi am mers la magazin am cumparat o punguta cu jeleuri si i am explicat frumos ca daca face pisu la olita va primi ceva,de fiecare data cand o puneam pe olita facea apoi isi astepta rasplata dupa care se aseza singura si imi zicea mami dute cea,adica mami dute adu ceva,acum face singura la olita iar seara face inainte sa faca nani si pana dimineata nu mai face.
Felicitări!
La noi merge faza cu “Bravooooo” şi aplauze furtunoase. Apoi duce singură oliţa şi aruncă _conţinutul la WC, se chinuie să tragă apa, apoi merge cu ea la cadă, dă drumul la apă, o umple şi iar o aruncă la WC. Aşa i-am arătat că se face, acum se descurcă singură. Nu a fost nevoie de “mită”, din fercire. Acum să vedem cu e făcutul peste noapte… De ăsta mi-e mai teamă
Adevarul este ca Iulia a renuntat singura la pemp, a fost o perioada in care am lasat-o fara pemp in casa, facea foarte rar la olita, apoi m-am enervat si i-am pus pemep si intr-o saptamnana domnisorica a inceput sa spuna singura ca face pipi si sa si faca si apoi la cateva zile a refuzat pemp.
Eu cred ca trebuie sa o lasi in ritmul ei cand e vorba de renuntat la scutec.
of si noi luptam. cea mica s-a asezat pe covor ca pe oala si dai pipi. radea de parca facuse nu stiu ce minune. o sa scapam si noi pana la urma.