Eu NU concurez cu femeile fără copii, cu pielea întinsă și care au timp pentru ele. Mă iubesc așa cum sunt

O postare face valuri pe internet și împarte doamnele în două tabere (de parcă și așa nu erau divizate în Nșpe tabere): femeile fără copii și femeile cu, copii. Primele sunt urcate pe un piedestal: au pielea întinsă, au când să meargă la salon, fac ce își doresc ELE, nu ce le comandă copiii. Pe scurt, au timp pentru ele. De cealaltă parte, mamele cu copii sunt descrise de parcă ar fi niște Cenușărese ale speciei umane. Neîngrijite, obosite, nemulțumite, mereu la dispoziția stăpânilor (copiii). 

Totul a pornit de la postarea Andressei, care și-a spus oful și a scris pe blogul ei așa cum vede EA lucrurile. Este părerea ei. Este dreptul ei să și-o exprime. Poate că chiar asta simte, într-un moment în care lucrurile nu i se par prea roz. DAR, așa le vede EA. Asta nu înseamnă că lucrurile exprimate de ea sunt universal valabile. NU toate mamele simt că nu pot concura cu femeile fără copii. NU toate mamele au biscuiți în păr și în buric. Și NU toate mamele sunt niște Cenușărese!

Dragă Andressa, permite-mi să îți spun că, dacă tu vezi lucrurile, în acest moment, într-un fel anume, asta nu înseamă că este adevărul universal valabil. Și, ca om de televiziune ce ești, sunt convinsă că ai întâlnit mame singure care arată mai bine chiar decât acele femei despre care tu lași să se înțeleagă că le invidiezi. Uite, îți spun eu una dintre ele: Adele Chirică, pe care am avut bucuria să o cunosc. E mamă singură, are pielea întinsă, și, pe deasupra, face o groază de chestii mișto pentru copiii atipici. Mai știu multe mame (care arată) mișto, de pe net, de la tv, dar și din rândul femeilor non-vedete, prietene de-ale mele.

Dar, nah, poate că treci printr-o perioadă nu tocmai roz, cum am mai spus. Este bine că ți-ai spus oful. Ajută. Dar, totuși, nu mi se pare ok să generalizezi.

Uite, eu sunt o mamă care nu are pielea întinsă. Care nu merge la saloanele de înfrumusețare cu regularitatea cu care își trimite copilul la școală. Eu nu stau relaxată pe marginea piscinei. De fapt, nici nu merg la piscină. Nu am dimineți glamorous, cu cafele și sală de finess, cum zici tu. Dar am dimineți cu îmbrățișări, pupici și te iubesc-uri spuse sincer, de o ființă care nu știe ce e aia minciuna, prefăcătoria. Și, sincer, mă bucur că mi s-a schimbat viața după ce am devenit mamă. Nu, nu e totul mereu roz. Dar zău că mă simt mai împlinită ca mamă!

Nici în cluburi nu merg. Și știi de ce? Pentru că am depășit etapa asta a vieții. Pentru că altceva îmi doresc eu de la viață. Nu să mă urc pe un cub să dansez și să mă admire băieții. Sau să ies să îmi etalez cele mai trendy și scumpe țoale, telefon, geantă sau mai știu eu ce.

Nopțile de care am nevoie să arăt odihnită le dau copilului… cu cel mai mare drag. La ce mă ajută să arăt ca din țiplă când copilul meu este bolnav? Cui îi mai arde să se înfrmusețeze când are copilul bolnav? Cine se mai gândește la mersul în club când copilul are nevoie de tine?

Da, prefer să îi citesc copilului o poveste noaptea. Mă rog, îi citeam, că acum a învățat și ea să citească. Vezi, asta cu cititul poveștilor noaptea nu va ține o veșnicie. Bucură-te cât durează, căci așa se creează o conexiune între mamă și copil.

Da, banii noștri se duc pe haine și încălțăminte în miniatură. Și pe rechizite, de doi ani încoace. Dar, ghici ce? Nu mă pot abține din a cumpăra copilului. Nu de puține ori am plecat la drum cu gândul să îmi iau ceva doar mie. Dar, am revenit acasă cu sacoșe pline cu lucruri pentru copil. Că nu mă pot abține când văd ceva drăguț. Îmi iau și mie, nu mă neglijez. Doar de tatăl copilului mai uit 😉 Lui îi cumpăr mai puține acum. Dar, zău că nu se supără! Cred că e un tip matur de nu plânge că fii-sa i-a luat locul 1, iar el nu mai este atât de răsfățat ca înainte.

Am grijă și de mine. Am învățat să am grijă de mine în puținul timp care îmi rămâne. Și când mai vreau timp pentru mine, îl cer, mi-l iau. Fie ies cu fata și ne porcăim la un fast food (de 3-4 ori pe an!), sau mergem prin magazine și probăm haine sau mergem undeva unde ne putem juca amândouă. Să știi că e relaxant să dai în mintea copiilor și să te joci ca ei. Chiar e fun! Când vreau să fiu singură cuc, ”parchez” copilul la cineva. O oră-două. Ce-i drept, ultima variantă presupune să și ai la cine lăsa copilul. Rude, prieteni sau, de ce nu, la un loc de joacă –  uite, câteva soluții.

Eu NU concurez cu femeile fără copii, cu pielea întinsă și care nu se plâng că nu au timp pentru ele din cuza copilului/copiilor. Mă iubesc așa cum sunt.  Grasă, ridată, cu unghiile nefăcute… Pentru că, mai presus de orice, îmi iubesc copilul. Și nu, nu îi voi scoate ochii niciodată la ce am renunțat pentru ea. Pentru că eu sunt setată că viața a început abia după ce am devenit mamă. Depinde foarte mult ce vrei de la viață. Și, sincer, una nu o exclude pe cealaltă. Venirea pe lume a unui copil, doi, trei, nu înseamnă anularea ta ca femeie. Depinde cum te setezi și ce vrei de la viață (repet!).

Vrei doar piele întinsă, abdomen plat, zero biscuiți în păr, piscină, cluburi, distracții, glamour, sclipici, admirația bărbaților, timp cu nemiluita pentru tine, atunci este simplu: nu face copil. Dar, ghici ce: poți arăta ca din țiplă și dacă ai copil. Anca Serea are 5! Și tot ”beton” arată!

Vezi tu, dragă Andressa, postarea ta mă duce cu gândul la mentalitatea multora care nu fac altceva decât să scoată ochii copiilor care sunt nerecunoscători părinților care, Doamne, cât s-au sacrificat ei! Mă rog, asta este problemea MEA, căci mie mi s-au tot scos ochii cu ”sacrificiul” făcut. Dar, cred că mai sunt și alții în situația mea, nu vreau să generalizez.

Eu m-am sacrificat pentru tine. Tu cum mă răsplătești?

În concluzie: nu toate vrem să concurăm cu femeile cu pielea întinsă și fără firimituri de biscuiți în păr. Și, crede-mă, chiar nu ar trebui să conteze ce zic ceilalți despre pielea ta NEîntinsă. Sunt momente în care vrei timp doar pentru tine, e firesc. Vor veni și ele. Totul e să găsești soluții.

NOTĂ

Dragă Andressa, vreau să te asigur că această postare a mea nu e una ”pe hatereală”. Departe de mine gândul ăsta! Este un mod de a-ți arăta cum văd eu lucrurile. Că, asemeni mie, poate mai sunt mame care nu se pun în competiție cu cele cu pielea întinsă și cu timp mult doar pentru ele. Vezi, competiția asta ți-o impui tu. Nu ai de ce să concurezi cu nimeni. Ba da, ai cu cine concura: doar cu tine!  Atât! Comparațiile nu fac bine.  Uite, postarea asta e ca un tras de mânecă: ”Hello, vezi că lucrurile nu sunt atât de negre!”. Știi, uneori e bine să te mai tragă cineva de mânecă, să te scuture, să te aduni! Zău că nu e pe hatereală! Departe de mine treaba asta! Belive me! OK?

Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like…

Mă poți urmări și pe FACEBOOK, pe INSTAGRAM, dar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).

Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.

Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.