”Ești o țigancă, iar părinții tăi sunt gunoieri”. Bullying-ul se învață de acasă

Bullying-ul se învață de acasă și se perfecționează la grădiniță, la școală, în parcuri, în locurile de joacă, în stradă. Asta este concluzia la care am ajuns, după câteva situații în care copilul meu a fost agresat fizic și verbal de alți copii.

Bullying, un termen relativ nou pentru noi, românii, e ceea ce părinții din generația mea spuneau că sunt copilării sau tachinări. Ce-i drept, fac și eu ca vârstinicii, pe vremea mea lucrurile nu erau atât de grave ca acum. Bullying înseamnă să îi te dai mare prin a-i umili pe cei din jur. Așa, popularitatea ta în școală crește: ai un renume, toți îți știu de frică, toți evită să te supere. Acum, tot din dorința de a fi ”cineva”, copiii îi agreseasă pe colegi, dar și pe dascăli (ceea ce, părerea mea, e muuuult mai grav). Iar gradul de agresivitate, verbală și fizică, a crescut de la an la an.

Cu bullying-ul am intrat în contact prea devreme, zic eu. Mai exact, pe când Alexia era la grădiniță. Atunci, fata mea a auzit pentru prima oară cuvântul ”proasto”, spus din gura unei colege. La grădiniță a aflat că nu toți copiii sunt prietenoși și buni, așa cum o învățam eu să fie ea. Tot la grădiniță i s-a spus că nu are haine frumoase, de firmă, că părinții ei sunt săraci și nu au cu ce să o îmbrace…

Iar la școală, lucrurile au luat amploare. Până acum, cel mai tare a marcat-o comentariul unei colege. O fetiță pașnică, de altfel. Dar care a penalizat-o pentru că (mi-a explicat Alexia) a refuzat să îi împrumute o jucărie. Jucărie despre care noi i-am zis că era foarte scumpă și că trebuia să aibă mare grijă de ea, pentru că nu-i putem cumpăra alta, dacă o strica sau o pierdea. ”Ești o țigancă, iar părinții tăi sunt niște gunoieri. Nu-mi plac hainele tale și părinții tăi sunt săraci”, i-a spus colega, într-un acces de furie. Alexia a fost foarte afectată de spusele fetei. Ne-a întrebat ce e ăla țigan, dacă e un cuvânt urât și de ce cred copiii că noi suntem gunoieri…

Din fericire, situația s-a rezolvat, pentru că am avut un partener bun de discuții în mama colegei de clasă a Alexiei. Ba chiar femeia a fost cea care a solicitat ajutorul profesoarei la clasă, pentru monitorizarea celor două, să nu escaladeze conflictul dintre ele. Mama copilei și-a cerut scuze, a discutat acasă cu fiica sa și atitudinea copilei s-a schimbat. La școală, au fost monitorizate o perioadă, dar nu au mai ieșit scântei între ele două. Iar acesta este un caz fericit, pentru că a fost înțelegere de ambele părți și discuțiile nu s-au purtat de pe poziții de război.

Bullying-ul, copiii îl învață de la adulții din jurul lor. Familie, prieteni, vecini. Direct sau indirect. Când adulții fac comentarii la adresa altora, copiii bagă la cap. Ei bagă la cap când ne aud pe noi, vorbind între noi, despre X și Y, care se îmbracă precum un sărăntoc, sau că X om este un prost, cretin sau mai știu eu cum.

Copiii văd la noi cum ne rezolvăm situațiile de conflict. Ne văd când urlăm, țipăm sau chiar agresăm alți semeni. Și nu fac decât să ne imite.

Când spun că bullying-ul se învață de acasă, nu e doar concluzia mea, ci și a celor de la Asociația Telefonul Copilului, care au făcut publice rezultatele statisticilor despre cazurile de bullying din România în 2017.

cristina neagu campanie bullying-foto blogulmamei.ro

La cea de-a patra ediție a campaniei antibullying ”Clubul prieteniei. Fii prietenos, nu răutăcios”, realizată de Cartoon Network și Asociația Telefonul Copilului, am aflat că unul din trei copii cere ajutor psihologic după ce a fost agresat.  Când scriam prima oară despre această campanie, peste 2900 de copii au sunat la numărul 116.111 (Telefonul Copilului), în perioada 2011-2013. Cifrele mi s-au părut uriașe. De la an la an, însă, bilanțul arată că numărul copiilor victime ai bullying-ului a crescut.

În 2017, unul din trei copii care a apelat Telefonul Copilului a solicitat consiliere psihologică pentru a gestiona abuzul de tip bullying. Părinții sunt cele mai importante repere ale copiilor în primii ani de dezvoltare, definitorii pentru configurația ulterioară a indivizilor.

Formele de agresiune între membrii familiei, între aceștia și exterior, încurajează și validează atitudini și comportamente similare în rândul copiilor. Modul tendențios în care se discută în casă, aparent nevinovat, despre vecini, prieteni, colegi, episoadele de confruntări verbale, umilințe din trafic, din autobuz și alte interacțiuni, violența domestică între parteneri stau toate, împreună și separat, la baza agresiunii de tip bullying.

Copiii noștri nu pot fi altfel decât suntem noi. Avem o responsabilitate imensă să le oferim ancore sănătoase și să îi învățăm, prin exemplul propriu, empatia, respectul, toleranța și îmbrățișarea diferențelor”, a declarat Cătălina Surcel, Director Executiv, Asociația Telefonul Copilului.

Și, dacă tot am vorbit despre cifrele făcute publice la ediția de anul acesta a campaniei „Clubul prieteniei. Fii prietenos, nu răutăcios”, vă las câteva exemple, mai jos.

În perioada 2015-2017, Asociația Telefonul Copilului a înregistrat un număr de 4.328 de cazuri de bullying.

  • 54% dintre copii nu au vorbit cu nimeni altcineva despre abuzul la care au fost supuși
  • 24% au împărtășit cu prietenii sau colegii
  • 22% au vorbit cu părinții
  • Mai mult de jumătate dintre copiii care au apelat linia gratuită au fost fete (51.18%), 42.08% băieți și doar 6,74% au fost adulți, în special părinții celor agresați.

În 62% dintre situații, copiii au semnalat că sunt expuși mai multor forme de bullying în același timp: fizic (îmbrâncire, deposedare de obiecte, lovire; verbal – insulte, umiliri, intimidări), relațional (zvonuri, situații stânjenitoare, bârfe, excluderi) și online (mesaje, filme, imagini cu conținut defăimător, jignitor, umilitor).

 Principalele motive pentru care copiii au fost hărțuiți sunt:

  • aspectul fizic – 33,10%
  • statutul social -27,12%
  • interesele și pasiunile – 12,18%
  • situația școlară foarte bună – 8,21%
  • situația scolară mediocră – 7,55%
  • nevoile speciale sau dizabilitățile – 4,42%
  • etnia – 3,17%
  • religia – 2,14%
  • 2,11% orientarea sexuală

Anul acesta, ambasadorul campaniei este sportiva Cristina Neagu. Predecesorii ei au fost Alex Velea, Inna și fotbalistul Ciprian Marica. Despre bullying, am întrebat-o pe Cristina câteva lucruri.

Proiectul Cartoon Network și Asociația Telefonul Copilului urmărește conștientizarea și prevenirea fenomenului, precum și identificarea acelor cazuri de tip bullying – violență verbală sau fizică, abuz emoțional, hărțuire și excludere – care au nevoie de sprijinul specialiștilor și pot beneficia de serviciile de consiliere oferite de către psihologi și asistenți sociali. Copiii, victime sau colegii acestora, precum și părinții sunt încurajați să ceară sprijin la linia gratuită 116.111 sau să găsească sfaturi pe cartoonnetwork.ro.

Mă poți urmări și pe FACEBOOK, pe INSTAGRAM, dar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).
Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.
Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close