copil la dentist

Ce efect au avut vizitele la stomatolog asupra copilului meu

Trei carii. Atât a avut medicul stomatolog pentru copii de „reparat” la Alexia mea. Dar pentru a le veni de hac, nu am făcut doar trei vizite la dentist. Ci vreo şase. Trei de curtoazie, trei de „lucru”. În vizitele de curtoazie, Alexiei i s-a făcut „inventarul” şi a beneficiat de două şedinţe „terapeutice”, de reîmprietenire cu dentistul, după ce nişte bestii de la Budimex au forţat-o, au bruscat-o ca să stea la injecţie. Din fericire, s-a inventat inhalosedarea, procedeu care îi face atât pe copii, cât şi pe adulţi să devină mai relaxaţi în cabinetul stomatologic, să scape de spaime şi de tremurat în doi timpi şi trei mişcări, fără efecte secundare, fără anestezie, fără sedare profundă. Am povestit aici cum a reacţionat copilul meu cel cu frică de dentist când a fost inhalosedată, deci, nu mai revin. Vă mai spun doar atât: inhalosedarea alungă frica de stomatolog. Pe cuvânt!

Bun, nu mă mai lungesc cu ce a fost, căci vreau să vă spun ce va fi. Sau, de fapt, ce spune fii-mea că va întâmpla. Ei bine, zilele trecute, pe când ne jucam noi două, fii-mea mă loveşte cu o replică: „Ştii, mami, eu vleau să mă fac doctol de dinţi, dentist, ca doamna doctol cale mi-a făcut măselele velzi” (aka doamna doctor Sorina Blaj, de la Crystal Dental Clinic). Replica a venit, cum ziceam, zilele trecute şi nu imediat după vreo vizită la dentist, căci Alexia a terminat (deocamdată) cu mersul la stomatolog. Aşteptăm să apară dinţii permanenţi, apoi vedem ce mai e de făcut: punem faţete dentare, punem aparat dentar… ce-o mai fi nevoie.

dentist2
Alexia şi doamna “dotol” Sorina Blaj

De ce vrea fii-mea să de facă stomatolog?

Cred că decizia ei de acum de a fi stomatolog a fost influenţată de atmosfera pe care a găsit-o la clinica la care am tot mers cu ea. Credeam că a uitat de stomatolog, credeam că şi-a şters din memorie dentistul, deşi a avut parte numai de lucruri frumoase la clinică, unde nimeni nu a forţat-o, unde s-a jucat în voie, unde a fost tratată ca o prinţesă, chiar şi când a fost răzgâiată. Mă bucur că după vizitele la stomatolog, fii-mea a rămas cu impresii pozitive.

De ce credeam eu că ea a uitat? Pentru că de la ultima vizită la dentist şi până zilele trecute nu a mai pomenit de ce s-a întâmplat acolo. Apoi, din senin, vine la mine cu o lanternă, cu un obiect subţire şi lung, din plastic, şi mă pune să deschid gura:

– Pentru ce să deschid gura?
– Să mă uit la dinţii tăi
– Şi ce vrei să faci cu lanterna şi cu chestia aia din plastic ce seamănă cu un cuţit?
– Îţi imaginezi că tu eşti pacientul, eu dentistul şi tlebuie să te lepal la măsele.
– Aaaaa, bine, mami, zic eu împăcată. Casc gura, ajut copilul să fixeze lanterna astfel încât să lumineze în gura mea, apropie acel obiect de gura mea…
– Bââââââz, o aud pe fii-mea
– Ce e bâz ăsta?, întreb eu, făcând pe niznaiul
– Îţi imaginezi că e apalatul ăla cale bâzâie şi umblă dentistul cu el în gula ta.
– Ooook
– Deci, doamnă, aveţi două calii şi vă lipseşte o măsea. Ce vleţi să facem?
– Dumneavoastră să-mi spuneţi, doamnă.
– Mami, zi-mi doamna doctol dentist, că acum ne jucăm de-a dentistul

Dă Doamne să ajungă fii-mea dentist! Dar, până atunci, îşi face mâna pe mine… Doamne ajută să scap cu bine!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: