E al naibii de greu să îţi scoţi grijile din cap!

Cuticule, scrub, gomaj, masca hidrarantă, alge, ulei de masaj, ulei pentru cuticule, lac împotriva efectului de “spargere” a unghiilor, ojă semipermanentă… Toate astea le-am auzit într-o singură zi, în acelaşi loc: la centrul Silhouette. Luni, de cu dimineaţă, am fost să-mi “ridic” premiul  pe care l-am câştigat cu ajutorul vostru. Plecăciuni şi mii de mulţumiri pentru ajutor! Adevărul e că m-am simţit răsfăţată. Iar această zi la Centrul Silhouette a picat într-o perioadă în care, sincer, şi eu mă mir cum de mai sunt întreagă la minte cu atâtea griji pe cap. Griji din cauza operaţiei lui Tibi, care a refuzat mai bine de 2 luni să se închidă, nervi şi furie ucigaşă din cauza doctorului care l-a operat prima oară pe după fractura deschisă de calcaneu şi a făcut treabă de mântuială, nervi din cauza celui de-al doilea doctor care l-a operat şi care a fost un simplu executant (a făcut ce am cerut-doar a extras placa din picior) şi nu a investigat îndeamănunt cazul, nervi că al treilea doctor la care am fost ne-a dat nişte veşti cum nu se poate mai proaste: prima operaţie a fost făcută de mântuială, căci acel medic trebuia să îi refacă/remodeleze călcâiul lui Tibi înainte să monteze placa, astfel încât să nu rămână cu un picior de elefant. Tot de la al treilea medic am aflat că la intervenţia de scoatere a plăcii se putea, iar, face remodelarea, doar că medicul care a făcut operaţia asta (altul decât primul) s-a mulţumit doar să scoată placa, nu să ne şi spună că laba piciorului poate fi refăcută, astfel încât să arate normal. Aşa că va trebui să o luăm de la capăt, dar la anul: altă operaţie, altă placă, alt an, altă operaţie de scoatere a plăcii.  Ah, şi trebuie să mai spun că primul doctor a făcut treabă de 200 de euro, cât i-am dat (că atât am avut!) şi nu de 400, cum dădeau alţii. Aşa că la operaţia de scoatere a plăcii, un şurub era ”căzut”, iar altele 2 nu au fost strânse, ci doar introduse pe făgaş…

Colac peste pupăză, când Tibi şi-a anunţat patronul că vrea să revină la job, i s-a spus că nu mai are loc şi pentru unul ca el…

În tot acest context apare şi mama, care, de mai bine de o lună, zace în spital, aşteptând să-i vină rândul la operaţie. După investigaţii peste investigaţii s-a ajuns la concluzia că are nevoie de o nouă operaţie şi să i se monteze valvă aortică. Mai are una, mitrală. Dar mai trebuie. Însă, pentru că, din nou, nu am fost darnici, trebuie să aşteptăm… Operaţia e inevitabilă. Dar, cum nu e o urgenţă, nu se grăbeşte nimeni să o opereze, nici nu o trimit acasă, nici nu îi mai fac ceva. Stă acolo, în spital…

Alexia e, pe zi ce trece, tot mai încăpăţânată, răzgâiată, şi nu ne mai înţelegem cu ea. Nu de puţine ori a făcut crize de ne venea să întrăm în pământ. Când zic crize mă refer la urlete de mulţi decibeli, trântit pe jos, agresat copii, plâns, auto-violentare, tremurat de nervi că nu i se face MEREU pe plac. Asta pentru că, zic eu, la creşă e regina balului, i se fac absolut toate mofturile la primul icnet, iar noi nu vrem să răsfăţăm şi să o lăsăm să creadă că totul i se cuvine… Mă rog, asta e o altă discuţie.

Ei, şi în tot acest context, în care nervii mei o iau razna, am zis, pentru prima oară în viaţa mea, că MERIT ceva doar pentru mine. Da, am îndrăznit să fiu egoistă! Doar câteva ore, pentru că apoi m-am întors la fierul meu de călcat, la oalele mele de spălat şi la aragazul meu… DAR le-am făcut pe toate astea cu manichiură+pedichiură de toată frumuseţea, cu un ten hidratat şi după un masaj dumnezeiesc!

În cele câteva ore cât am stat la Silhouette, am încercat să uit de grijile mele. Nu mi-a ieşit întrutotul, căci tot îmi zbura gândul la una-alta. ”Ajung la ora X, am timp să fac o supă pentru mama, cât fierbe carnea, strâng repede la Alexia, apoi bag maşina, întind rufele după ce termin de gătit… Aoleu, dar i-am zis lui tataie că azi ia el fata de la creşă? Ce-a zis mama, vrea şi piure la pulpă, sau nu?” Cam asta îmi trecea prin cap în primele minute de masaj facial. Dar n-am putut să mă stăpânesc să nu mă gândesc şi la acele scene din filme în care cucoanele întinse pe pat, cu o domnişoară la picioare, făcându-i pedichiura, o alta la căpătâi, făcându-i masaj şi diverse tratamente faciale. A fost o senzaţie super! Cum stăteam eu cuminţică pe pat, în timp ce o doamnă cu mâini fermecate îmi răsfăţa tenul, iar o alta roia în jurul meu, când în dreapta, când în stânga, făcându-mi manichiura. Eu doar ridicam mânuţele, iar ea se ocupa de restul.

Ce să mai, m-am simţit ca o doamnă! Iar pentru asta trebuie să vă mulţumesc vouă, că m-aţi ajutat să câştig premiul acesta, dar şi celor de la Silhouette, Anei şi Cristinei, care m-au invitat la evenimentul unde am primit provocarea acestui concurs.

Dacă vreodată copiii vă vor contrazice, ei bine, de-acum aveţi dovada: Babau există! Am şi o poză cu Babau… Acesta a fost primul meu gând când m-am văzut în poza cu masca de hidratare pe faţă şi cu buletele pe ochi…

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: