Dragă Fan Curier, YOU SUCK! Pe bune, ai (unii) angajați de RAHAT!

Dragă Fan Curier,

Erai singura firmă de curierat care îmi păreai ok. Până acum! Azi, 9 septembrie 2016, la ora 13.34 mă sună curierul că în trei minute ajunge la mine să îmi livreze un colet de la Eematico.

Să fiți acasă”, îmi zice cel de la capătul firului în timp ce plescăia. ”O mânca omul, deh!”, îmi zic. Urmează un dialog relativ ok:

• Nu sunt acasă, dar ajung în 20 minute, dacă puteți aștepta.
• Nu, nu putem, doamnă.
• Atunci, haideți că sun pe cineva să preia coletul.
• Sau, ce ziceți, mă sunați când ajungeți, că am de livrat tot prin zonă, și ne vedem?
• Ok, cum doriți.

După 20 minune sun omul:

• În maximum 5 minute ajung la destinație.
• Sunt în zonă, pe strada X.
• Nu știu unde e, vă aștept la destinație, pe strada mea.
• Veniți aici.
• Nu pot veni, pentru că nu e treaba mea să alerg după voi, vă rog veniți la adresa mea, vă aștept.
• Nu e nici treaba noastră să alergăm după voi.

(am luat foc, la o așa impertinență, ca să nu mai zic tonul!)

• De la ce firmă ziceați că sunteți?

Închide telefonul. Sun din nou. Nu răspunde. Fierb, sun în centrală, sunt preluată de robot. Și așteeeeept. 15 minute. Apoi închid. S-au scurs 30 de minute, eu fierbeam. Aveam nevoie de un sac de box. Sună telefonul.

• Ați ajuns?, întreabă aceeași voce de… necizelat, ca să fiu politicoasă.
• Da, acum am intrat pe strada mea.
• Așteptați, vă rog, acolo. Ajung în 2 minute.

Deja își adusese aminte de ”te rog”. Binișor. 2 minute devin 12. Sun din  nou:

• Stau în stradă, în soare, cu copilul, cu sacoșele de cumpărături. 2 minute au devenit 12. Mai ajungeți?
• Un minut?
• Este un minut de 60 de secunde, sau la fel de lung ca acele 2 minute care s-au transformat în 12?
• Un minut.

Închid. Da, a fost un minut. Mașina Fan Curier cu indicativul 432 oprește la scară.

Coboară ”amicul” meu, băiatul care tot face livrări la noi în zonă. Ne știm deja, din vedere. În dreapta lui stătea un individ. Un ins fără uniformă de Fan Curier. Se scobea în nas. ”Amicul”, spășit, îmi dă coletul.

• Nu pot să cred că faci așa ceva!
• Mă iertați, doamnă, nu eu. A sunat un coleg de-al meu. Mă știți doar, că nu e prima oară când vă livrez ceva.
• Tocmai, pentru că știu că ești politicos mă șochează comportamentul de mârlan. Că ai fost tu sau colegul tău, nu e problema mea. Și nu mă suni că în trei minute să fiu acasă. Nu-mi ordoni tu, nu-mi faci tu programul. Înainte, mă anunțai cu juma’ de oră înainte să vii.
• Dar nu am cum să sun la toate cele peste 100 de livrări cu jumătate de oră înainte, credeți-mă. Dar v-au trimis SMS din centrală.
• Nu, nu am primit. Am verificat, altfel, știi bine, te sunam și prelua tataie coletul dacă nu eram acasă.
• Vă rog să mă iertați.
• Vă rog să vă învățați colegii să vorbească.

Intru în casă. La câteva minute primesc SMS de la FAN CURIER: mă anunța, la ora 14.56, că azi, între orele 9-17, îmi trimit un colet. PE BUNE??? În SMS, într-adevăr, era numărul ”amicului” meu. Iar cel de pe care am fost sunată de ”meltean” era altul…

So, dragă Fan Curier, cred că ar trebui să fii mai drastic atunci când faci angajări. Cei dornici să lucreze la tine ar trebui supuși unui test de politețe. Și de gramatică.