Povestea ce urmează este din ciclul ”fiecare cioară își laudă puiul”… Totuși, nici să exagerăm!
Sau, mai pe scurt, cum a încercat o mămică să mă convingă că am un copil handicapat doar pentru că a mea fată nu s-a dezvoltat în ritmul odraslei sale…
-Vai ce cuminte stă fetiţa dumneavoastră, mă abordează o tipă la vreo 30 de ani care împingea un cărucior cu o fetiţă.
-Mulţumesc, doar afară stă locului, în casă nu prea are astâmpăr, îi răspund amabilă.
-Cât are?
-Aproape şapte luni, îi zic.
-Cum nu?! se miră femeia. Daria, zice ea arătând spre micuţa din căruciorul pe care îl împingea, a spus “mama” şi “tata” de la şase luni.
-Ei, ştiţi cum e, fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare. Nu sunt doi la fel.
-Mdea, mă rog, mi-o taie ea sec. Da’ dinţi are?
-I s-a umflat gingia de jos, semn că se pregăteşte ceva acolo…
– Cum? Nici dinţi nu are? Vai, dar Dariei i-au apărut dinţii la patru luni.
-Ei, e mai precoce.
-Mă rog, cum ziceţi. Dar pediatrul ce v-a spus? Să nu cumva să fie bolnavă fetiţa dumneavoastră.
-Nu doamnă, nu e bolnavă, ci doar are ritmul ei de dezvoltare, i-am replicat, după care mi-am luat rămas bun convinsă că respectviva cucoană nu e un bun partener de discuţii.
 |
Sunt foarte mândră de copilul meu! Aşa voi fi mereu, indiferent de ce spune lumea |
Cam asta a fost discuţia mea cu o cucoană acum aproape o lună. Mi-am amintit de ea după ce am vorbit zilele trecute cu o prietenă despre evoluţia fetiţelor noastre şi ne amuzam de ce ştiu ele să facă. Pănâ să o am pe Alexia, auzisem că mamele au tendinţa de a exagera în a-şi lăuda odraslele. Nimic rău, zic eu. DAR, între a-ţi lăuda copilul şi a-l face pe altul handicapat e o diferenţă imensă. Doar pentru că un copil se dezvoltă mai repede, nu înseamnă că (virgulă) ceilalţi sunt handi.
Ce vreau să zic cu treaba asta:
1. Niciodată nu mă voi lua după gura lumii în ceea ce o priveşte pe Alexia. Că le întreb pe unele mămici ce fac ele în anumite situaţii, e doar în scop informativ. Dacă mi se pare ceva util din cele aflate, nu voi ezita să aplic. Sfaturile gen “fă aşa, că îţi zic eu că numai aşa e bine” nu sunt de fiecare dată aplicabile. Depinde de la caz la caz.2. Fiecare copil se dezvoltă în ritmul său. Iar dacă fetiţa mea nu are dinţi la aproape 8 luni, iar alţii au câte 4 sau 5, nu mă sperie, nu mă îngrijorează. Să fie sănătoşi şi să le dea cât mai puţine nopţi albe părinţilor!3.Dacă Alexia, la vârsta ei, spune doar două cuvinte, în timp ce alţii spun mai multe, nu pot decât să-i felicit pe vorbăreţi.4. Copilul meu este cel mai tare, cel mai frumos, cel mai deştept şi cu asta basta.
>:) Felicitari pentru atitudine! Sper sa reusesti sa o pastrezi intacta in aceasta "jungla" a mamaelor "judecatoare" 😉 … eu, recunosc, m-am mai abatut uneori de la principiile cu care am placat la drum, si tare rau mi-am facut.
>Merci. La cât de căpoasă sunt (şi mă mai mir de ce e fi-mea încăpăţânată…), cred că voi reuşi să îmi păstrez atitudinea asta. De când mă ştiu nu m-a interesat gura lumii şi am făcut ce am crezut eu că e mai bine. Acum, în noul meu rol, voi vedea dacă pot acţiona la fel. Nu e greu să te lupţi cu străinii, cel mai greu e să te lupţi cu bunicii :)))
Hehe! Rasounsul potrivit la “a mea e mai avansata decat a ta” e “Dar nu-i nimic, mai vorbim peste vreo 12 ani, cand o sa fiti bunica!” (zambet de aghiuta)
Buuuuun răspuns!
>Bine ai venit in club… cat despre bunici in momentul in care au calcat pe bec (erau fani Capraru) au fost rasi de pe listele de vizitare… cel putin mama mea si-a luat-o rau cand la 3 luni a incercat sa-i dea Pascutei apa…( a mea a fost alaptata exclusiv pana la 6 luni ca a avut ma-sa de unde… de fapt am intarcat-o la 2 ani si jumatate…
>Alina, cu mama mă descurc, nu-i bai. De cum i-am redus "programul de lucru", a început să fie mai "ascultătoare" şi face aşa cum îi zic eu. Mai rău e cu soacra, care e fix ca soacra… La mama îmi permit să ţip, că ştiu că nu se supără, dar la soacră… Îi mai zice Tibi una-alta, dar, din păcate, lucrurile nu ne ies mereu aşa cum vrem cu ea…
>Dear, relaxeaza-te. sunt o gramada de mamici "amabile" care iti vor spune cum sa-ti cresti copilul. zambeste si mergi mai departe. nu le lasa sa-ti strice nici macar ora, dar ziua! lui Tudor i-au iesit primii dinti pe la 8 luni. si am citit ca cei carora le apar dintisorii mai tarziu au mai putine probleme stomatologice. in ceea ce priveste vorbitul am auzit si eu de copii care ziceau "mama fa-mi lapte" la 6 luni. si nu pot sa zic decat atat: au ca mame niste mincinoase :))). la 6 luni un copil zice "tatata" fara "directie". sa-ti traiasca minunea 😉
>Merci Cris pt încurajări. Nu m-am lăsat atunci afectată, şi nici de acum încolo. Doar că mi-am amintit acum de acel episod şi am simţit nevoia să-l împărtăşesc cu alţi părinţi. Cât despre vorbit, sunt convinsă că la 6 luni copilul nu asociază cuvintele rostite de el cu semnificaţia lor. Alexia zice baba şi apa, dar când îi dau apă nu bea, deci nu cere apă, ci doar reproduce nişte sunete. Apa îi zic mereu, la fel cum îi repet papa, tata, mama, pisi… Da' aia cu baba nu ştiu de unde a scos-o :)))
>Elizei au inceput sa ii iasa dintii la 11 luni si sa vorbeasca dupa un an. Iti dai seama cate am avut de indurat 😀 Totul e sa nu mai faci comparatii. De ex, Eliza nu face la oala, iar alti copii fac de la un. Fiecare cu copilul lui, cu ritmul lui de dezvoltare si-asa mai departe. Urasc competitiile intre mamici si le evit ca pe ciuma cand sunt in parc cu Eliza.
>Laura, bun venit în căsuţa noastră virtuală. Exact pe principiul că fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare mă ghidez şi eu. Şi cred că nu trebuie să fii o mămică mega-ultra informată ca să ştii asta. E o kestiune de logică.
>Iubita nu te mai necajii pentru orice fleac, si doamnei in cauza ii va aparea in cale o persoana care sa-i plateasca cu aceeasi moneda. Fii detasata, iubeste-o pe Alexia asa cum ai facut si pana acum. Matei la 1,2 ani imita animalele, iar acum turuie intr-una. Alexia va vorbi cand va vrea ea si nu cand vei dori tu sau altcineva! Si da! Copilulu tau e cel mai cel! asta e cea mai sanatoasa mentalitate a unei mame asa ca nu te supara prea tare pe doamna in cauza.
>Maria şi Matei, bine aţi venit! Aşa cum am mai spus, nu m-am supărat deloc de cele spuse de acea femeie. Mi se pare normal doar să atrag atenţia şi altor mame că, dacă întâlnesc astfel de persoane, nu are rost să se supere. POvestind prin ce am trecut, citind comentariile voastre, poate că şi alte mămici vor realiza că nu trebuie să se ia după gura lumii şi că trebuie să evite persoane precum cea care mi-a spus ce mi-a spus de Alexia. Şi da, Alexia va vorbi când va dori ea, şi mă voi bucura, indiferent de vârsta la care o va face…Maria&Matei vă mai aştept pe-aici
M-ai facut sa rad, ca mi-am adus aminte ce stresata eram eu acu ceva vreme cu o mamica prietena care nu contenea sa-mi arata ca fetita ei este net superioara Irinei mele, ca vorbeste mai mult, ca face ca drege mai mult …. blah blah blah. Iar eu ca o prostanaca ce sunt chiar ma atacam, pana am realizat ca fiecare copil are propriul ritm de crestere si nu e inapoiata daca vorbeste sau face un lucru mai tarziu ca altii. Asa ca jos palaria in fata ta. Pupici pentru fete!
Deea, aşa cum am zis, fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare. Fiecare mămică se laudă cu , copilul său, pe care îl consieră cel mai cel… e firesc, că doar sunt puii noştri.
Pai asa si trebuie sa gandesti! Si Alexia e un copil cu adevarat minunat, sincer!
Eu de cand sunt in Bucuresti, deja a treia saptamana, am primit mai multe sfaturi gratuite legate de cum sa ma port sau cum trebuie sa fie Costin, ca de cand am nascut si pana acum…sincer ma asteptam sa fie invers, in provincie sa fie oameni mai de moda veche si cicalitori, da’ de unde!
M-am saturat sa mi se spuna: “Nu-l mai tineti asa e manute, ca i le dati peste cap!”, cand asta e modul in care pot eu, si ii convine si lui sa fie tinut; “Nu-l mai puneti sa mearga, e prea mic!”, cand el urla pana-l las pe jos sa o ia la pas sustinut de manute; “Nu-l mai lasati sa stea pe jos in nisip, a mea a racit!”,”Nu-l mai lasati sa puna mana pe frunze, bete, flori, banci, a mea a facut o enterocolita!”…cred ca n-ar mai trebui sa-l las sa faca nimic afara, decat sa stea pe banca si sa “faca” frumos, ca un copil cuminte, nicidecum sa se poarte ca un bebelus curios la varsta lui care abia descopera lumea…
Sa stii ca si daca ii dau dintii devreme sau se ridica devreme in fundulet sau vrea sa mearga devreme tot nu e bine dupa parerea mamicilor mult prea la curent cu toate…parca sunt eu de vina ca am un copil energic si trebuie cu toate fortele sa-l tin legat in carucio, daca el nu vrea si basta!
Daca pediatra mi-a zis ca e Ok sa-l las sa mearga tinut de manute atata timp cat el deja se ridica singur in picioare in patut sau tarc tinandu-se de gratii si inelele ajutatoare si chiar merge de-a lungul tarcului tinandu-se de margine, eu ar trebui sa n-o ascult si sa n-ascult de plansetele copilului care vrea pe jos, ci sa plec urechea la sfaturile binevoitoare ale mamicilor, care imi spun ca nu e bine asa, ca e prea devreme…
Cris, singura atitudine care mi se pare cea mai potrivită în astfel de situaţii e fix cea pe care am adoptat-o eu: să nu dai nici cea mai mică importanţă unor astfel de oameni… Copilul, aşa cum ai zis şi tu, e curios, vrea să cunoască lumea. NU poate face treaba asta “stând mumoc” ca Bubico. Da, o las să pună mâna pe frunze, pietre, trotuar, trepte, o las să stea în nisip, să şi-l bage în pantaloni şamd, dacă treburile astea o fac fericită. Nu ies cu copilul în parc ca să îl ţin legat,nu?
Eu mai tot timpul primesc “sfaturi”. Si majoritatea din mers☺. Trec pe langa mine pe strada si le aud “pune-i o căciulă ca bate vântul si raceste”, “dati-i parul din ochi ca i se stramba privirea?”, “e născută prematur?ca prea e slaba”?. Si de cele mai multe ori nici nu am timp sa reactionez ca deja trec de mine. Niciodata nu am inteles tipul acesta de oameni.
Eu tot zic că in astfel de cazuri e bine să nu ne batem capul. Că ei nu se vor schimba, oricâte vorbe le-am spu e, tot pe a lor o vor ține. Aşa că mai bine ignorăm.