Distracţie cu mamele bloggeriţe

Nici nu mai ştiu când a fost ultima mea întâlnire face to face cu mamele bloggeriţe… Dar, vorba lui Eminescu: “Că de când nu ne-am văzut/Multă vreme a trecut” (Ştia “tipu’” ăsta ce ştia el când a scris poezia 😉 ) Aşa că nu am ratat invitaţia Anei de a merge la Braşov, cu o gaşcă de bloggeri în vizită la fabrica Dacia Plant. Plimbărica, plimbărică, aerul curat-curat şi gaşca pe măsură. Cea de mămici cu pitici, căci nu s-au amestecat găştile între ele: cele cu copii, în spatele autocarului, cei fără copii, mai acana. Eu nu am luat-o pe Alexia (şi taaare rău mi-a părut) pentru că m-am gândit că o vor plictisi drumul lung (ea nu rezistă să stea mult timp locului), discursurile şi vizitarea fabricii Dacia Plant, iar lucrul de care m-am temut cel mai tare a fost acela că nu va fi deloc o companie plăcută dacă sare peste somnul de furmuseţe de la prânz. Ar fi trebuit să o iau, pentru că avea cu cine să-şi facă de lucru, căci Mihaela, Ina şi Cristina au venit cu pitacii din dotare şi tare frumos s-au mai distrat ei! Plus că la Dacia Plant copiii au fost întâmpinaţi şi trataţi ca nişte VIP-uri: au avut mesele lor, unde erau serviţi cu batoane Musli, unde aveau planşe şi culori de desenat, baloane… ce să mai, un adevărat răsfăţ! Ca să nu mai spun că, după ce am plecat de la fabrică, ne-am făcut de cap la AquaPark Braşov, un super loc de distracţie! La următoarea ediţie a Porţilor Deschise de la Dacia Plant sigur îmi voi lua şi maimuţica. Am zis!

N-am să vă spun acum ce am aflat la Dacia Plant, o voi face într-o altă postare. Oricum, am să vă spun doar ce am reţinut, căci întreaga mea atenţie din timpul discursului  echipei de manageri a fost captată de un superb blond cu nişte ochi verzi irezistibili, care a stat numai lipit de mine şi a făcut tot posibilul să mă facă să mă concentrez asupra lui… Spuneţi şi voi, cum să resist unei aşa frumuseţi de băiat?

Mami Mihaela, ţi-am mai zis şi live, ţi-o zic şi în scris: multe inimi or să frângă flăcăii tăi cu ochii lor verzi şi buclele blonde suedeze (olandeze, cum îţi place ţie)!

Aşa cum v-am spus, postarea aceasta nu e dedicată informaţiilor, de altfel foarte interesante, pe care le-am aflat de la managerii Dacia Plant. Ci vreau să vă vorbesc despre partea funny a acestei vizite. Iar distracţia cea mare a avut loc, cum altfel, la AquaPark, Braşov. Când mi-a trimis Ana desfăşurătorul, am zis că a înnebunit lupul: meteorologii anunţau ploi şi vânt, iar organizatorii, adică FotoUnion & Dacia Plant, voiau să ne ducă într-un parc de distracţii cu apă? Apoi m-am liniştit când am aflat că acesta e un loc de bălăceală indoor, şi nu outdoor, cum mă gândeam eu. Pentru că nu ştiu să înot, mi-am zis că singurele lucruri pe care aş putea să le fac ar fi să mă odihnesc pe un şezlong şi să stau cu copiii în bazinul dedicat lor. A doua chestiune am făcut-o, dar numai pentru câteva clipe. Cât despre relaxarea pe şezlong… nu ştiu dacă am stat măcar un minut locului… În rest… m-am dat pe toboganele cu apă. Şi a fost… nu găsesc cuvântul sau cuvintele potrivite. Pot spune doar că am pierdut numărul turelor. M-am dat până mi s-a făcut rău. La propriu, de atâtat învârtit şi de la atâta adrenalină… Dar a fost al naibii de plăcut! Am redescoperit şi un lucru, deloc plăcut: acela că nu am scăpat de claustrofobie şi de teama de întuneric. Am avut un atac de panică în momentul în care m-am dat pe toboganul albastru, adică pe tub, unde era un întuneric BEZNĂ!! Dar, după ce am reuşit să mă adun, precum particulele robotului rău din Terminator, am luat cu asalt toboganul portocaliu. Eu şi copiii ce mai ţipam pe-acolo de bucurie!

 

Însă bucuria mi-a fost umbrită la întoarcere, căci şoferul autocarului, disperat, probabil, de faptul că nu ne-am ţinut de programul iniţial şi am plecat cu o oră întârziere din Braşov, a gonit pe serpentine ca Scumacher pe pista de F1. Iar combinaţia viteză+serpentine nu a fost una prea fericită pentru stomacul meu. Şi al altor pasageri. Ca să nu mai zic că îmi părea cam iritat de chiotele copiilor! Se uita în oglindă la ei şi arăta de parcă scotea flăcări pe nări de nervi că pitacii aveau chef de joacă şi râdeau zgomotos… Bine că am scăpat teferi cu toţii, până la urmă, şi am rămas cu mai multe amintiri plăcute despre acestă călătorie.

Aşadar, mulţam Ana, FotoUnion şi Dacia Plant pentru această invitaţie!

Ah, şi, cu această ocazie, am primit primul meu badge de blogger, de care sunt tare mândră! Ca atunci când, puştoaică fiind, am primit prima mea legitimaţie de presă…

Eu şi legitimaţia mea de blogger

În toate birourile din fabrică erau astfel de buchete de flori. Miroseau divin!

Aceasta e priveliştea de la geamul din sala de conferinţe… O fi bine să vezi aşa frumuseţe de câte ori te uiţi pe geam?

Gaşca de mămici:

3 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: